Pneumoconiozele

Pneumoconioza

Pneumoconioza este definita ca o acumulare de praf in plamani si reactia tesutului la prezenta sa, notiunea de praf fiind considerata a fi un aerosol format din particule neanimate.

In esenta pneumoconiozele sunt boli cronice ale plamanilor, produse de inhalarea prelungita a unor concentratii ridicate de pulberi fin dispersate, de natura minerala. Ele sunt caracterizate prin fibroza pulmonara.

Etiologie

Agentii etiologici ai pneumoconiozelor sunt reprezentati de pulberi formate in cursul procesului tehnologic, inhalate de muncitori in cursul activitatii lor profesionale precum sunt:

• bioxidul de siliciu (SiO2),
• unii silicati naturali,
• carbune,
• unele metale (beriliu, aluminiu, amestecurile de carburi ale metalelor dure: wolfram, titan, tantal) etc.

In instalarea pneumoconiozei au o importanta capitala 3 parametri corelati intre ei:

1. Gradul de dispersie a pulberilor
   Numai particulele cu diametrul sub 5 μm (microni) au posibilitatea de a patrunde pana in alveolele pulmonare si apoi in interstitiul pulmonar si au capacitatea de a se mentine mai mult timp in aerul locului de munca, de a fi vehiculate prin curenti de aer si de a nu se depune. Particulele mai mari de 5 μm joaca un rol indirect in etiologia pneumoconiozelor deoarece, depunandu-se pe bronhii si producand reactii bronsice, ingreuneaza procesul general de epurare bronsica.
2. Concentratia de pulberi microscopice in atmosfera locurilor de munca
   Riscul pentru pneumoconioze incepe la o concentratie de pulberi de ≥ 40 particule/cm3.
3. Durata de expunere profesionala pneumoconiogena este in medie de 15 ani, dar poate varia larg, de la 4-5 ani de expunere, sau chiar mai putin, pana la 20 ani sau mai mult.

Factori favorizanti

Tin in principal de starea functionala pulmonara sau generala a subiectului si de conditiile (mediul) de munca.

Morfopatologie

Din punct de vedere patologic pneumoconiozele se pot mparti in:

• forme colagene;
• forme necolagene si
• forme mixte.

Formele colagene ale pneumoconizelor sunt cauzate de pulberi fibrogene, de exemplu silicoza cauzata de bioxidul de siliciu.

Formele colagene ale pneumoconiozelor prezinta urmatoarele leziuni histopatologice:

• o alterare permanenta sau distrugere a structurii alveolelor;
• o reactie colagena a stromei de diferite grade si forme;
• leziunile pulmonare sunt permanente, ireversibile.

Pneumoconiozele colagene cele mai importante sunt:

• silicoza;
• asbestoza;
• pneumoconiozele cauzate de pulberi mixte (silico-antracoza).

Formele necolagene ale pneumoconiozelor sunt produse de un praf nefibrogen si au urmatoarele caracteristici:

• alveolele pulmonare nu sunt atinse morfologic;
• reactia stromei este minima si consta in special din proliferare de fibre de reticulina;
• reactia la praf este potential reversibila.

Formele cele mai importante de pneumoconioze necolagene sunt:

• antracoza "pura " (forma simpla, necomplicata), cauzata de praf de carbune fara continut de bioxid de siliciu liber;
• baritoza;
• stanioza;
• sideroza;
• caolinoza.

Pneumoconiozele mixte apar la muncitorii care extrag, prelucreaza sau folosesc mai multe minerale sau metale, care genereaza concomitent in aerul locurilor de munca pulberi fibrogene si pulberi nefibrogene. Acumularea concomitenta in plamani a pulberilor fibrogene si nefibrogene determina, in anumite situatii, aparitia de pneumoconioze mixte, colagene si necolagene. Astfel, intr-o mina de carbuni poate exista concomitent atat o expunere la particule de carbune cat si la particule de SiO2. Pneumoconiozele mixte poarta denumirea ambelor pneumoconioze, prima denumire fiind a pneumoconiozei celei mai grave (cea colagena): silico-antracoza, silico-sideroza etc.

Clasificare

Anatomopatologic

Se deosebesc 3 tipuri de pneumoconioze:

1. colagene;
2. necolagene;
3. mixte.

Dupa etiologie

1. Silicoza
2. Silicatoze: asbestoza, talcoza etc.
3. Metaloconioze: berilioza, sideroza, aluminoza, baritoza.
4. Carboconioze: antracoza, grafitoza etc.
5. Pneumoconioze cauzate de pulberi mixte:

Stadiile evolutive: I, II, III.

Caracteristica radiologica

A. Calitatea tehnica a radiogramelor

1. Buna
2. Acceptabila
3. Mediocra
4. Inacceptabila

B. Anomaliile parenchimatoase

C. Simboluri radiologice

• simbolul "ax" poate fi utilizat si in prezenta opacitatilor mari
• simbolul "id" nu poate fi utilizat decat daca mai mult de o treime dintr-un diafragm este atins
• simbolul "ih" nu poate fi utilizat decat daca mai mult de o treime din marginea cardiaca stanga este atinsa
• nu se codifica ca "tb" complexul primat calcificat sau alte procese granulomatoase ca histoplasmoza (se trec la comentarii).

D. Comentarii

Evolutia bolii: rapida, lenta, tardiva, regresiva.

Caracteristica clinico-functionala: bronsita, bronsiolita, emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie, cord pulmonar.

Complicatii

Formularea diagnosticului trebuie sa cuprinda:

1. denumirea bolii;
2. stadiul;
3. exprimarea modificarilor radiologice codificate conform clasificarii internationale;
4. evolutia;
5. diagnosticul functional: tipul si gradul disfunctiei ventilatorii (sau absenta disfunctiei) respiratorii;
6. complicatiile, in ordinea importantei;
7. bolile asociate.