Meniere, boala

  37     5   (1 voturi)

Boala Meniere este o patologie a urechii interne care este determinata de tulburarile in producerea lichidului endolimfatic (hidropsul endolimfatic este practic obligator) cu formarea de fistule in spatiile perilimfatice.

Semne si simptome

  • Episoade de vertij violent (ca rezultat al disfunctiei nervului vestibular): ca regula este unul din cele mai precoce si mai deranjante simptome ale bolii Meniere. Accesele severe pot cauza o stare de prostratie. Vertijele se pot mentine chiar si dupa instalarea surditatii complete.
  • Acufene (tinitus): pacientii frecvent le descriu ca pe un suerat de aburi.
  • scaderea tranzitorie a acuitatii auditive pentru frecvente joase: episoadele pot fi cu intervale de la saptamani la ani de zile. In lipsa tratamentului dereglarea auzului poate progresa pana la pierderea completa a auzului (frecvent se descrie o senzatie de infundare a urechii, insa nu este specifica si poate fi intalnita si in tulburarile auzului de alte cauze.

Uneori se intalnesc drop-atacuri ("crize otolitice").

Episoadele bolii Meniere dureaza de la 5 la 30 min cu slabiciune reziduala care se mentine pana la cateva ore. Frecventa atacurilor variaza de 1-2 ori pe an pana la cateva atacuri pe saptamana.

Se descriu 2 variante ale formei clasice a bolii Meniere: varianta vestibulara (episoade de vertij cu auz normal) si cohleara (simptome vestibulare slab exprimate).

Evolutia naturala a maladiei se caracterizeaza prin episoade de remisii. In final episoadele de vertij sau se amplifica in intensitate sau dispar (trec intr-o senzatie permanenta de instabilitate).

Epidemiologie

Frecventa maladiei Meniere este de aprox. 1 la 100.000 populatie. In cele mai dese cazuri debutul maladiei este la varsta de 30-60 de ani, rar poate fi la o varsta mai tanara sau mai inaintata. In 20% din cazuri poate fi bilaterala.

Diagnostic diferential

  • Vertijul pozitional paroxismal benign: cupulolitiaza. Evolutie autolimitanta (in majoritatea cazurilor pana la 1 an). Fara dereglarea auzului.
  • Neurinoma de acustic: ca regula se observa o ataxie lent progresiva si nu vertij. TC sau RMN ca regula releva o formatiune de volum.
  • Neuronita vestibulara: debutul brusc al vertijului cu ameliorare ulterioara progresiva.

Diagnostic

  • Electronistagmografia cu stimularea calorica bilaterala ca regula este anormala in boala Meniere. Se poate observa o intarziere a raspunsului la stimularea calorica.
  • Audiograma: scaderea acuitatii auditive la frecvente joase. Este relativ pastrata capacitatea de a percepe si a diferentia intensitatea sunetelor.
  • Neuroimagistica (TC, RMN samd): in maladia Meniere nu sunt schimbari specifice.
  • In cazul maladiei Meniere bilaterale este necesara excluderea sifilisului.

Tratament

Tratament conservativ

  1. Limitarea consumului sarii alimentare (este la fel de efectiva ca si utilizarea diferitor medicamente) si cofeinei
  2. Diuretice: zilnic pana la disparitia senzatiei de infundare a urechilor, apoi la necesitate.
  3. Medicamentele cu actiune inhibitorie asupra aparatului vestibular
  4. Benzodiazepinele
  5. Meclozin
  6. Vazodilatante: se crede ca actioneaza prin ameliorarea microcirculatiei in labirint: este efectiva inhalarea de CO2 5-10%, insa efectul este de scurta durata.

Tratament chirurgical Se utilizeaza in cazurile rezistente la tratament medicamentos, si care afecteaza modul de viata al pacientului.

Distribuie