Meniere, boala

20 5 (1 voturi)

Boala Meniere este o patologie a urechii interne care este determinata de tulburarile in producerea lichidului endolimfatic (hidropsul endolimfatic este practic obligator) cu formarea de fistule in spatiile perilimfatice.

Semne si simptome

Episoade de vertij violent (ca rezultat al disfunctiei nervului vestibular): ca regula este unul din cele mai precoce si mai deranjante simptome ale bolii Meniere. Accesele severe pot cauza o stare de prostratie. Vertijele se pot mentine chiar si dupa instalarea surditatii complete.
Acufene (tinitus): pacientii frecvent le descriu ca pe un suerat de aburi.
scaderea tranzitorie a acuitatii auditive pentru frecvente joase: episoadele pot fi cu intervale de la saptamani la ani de zile. In lipsa tratamentului dereglarea auzului poate progresa pana la pierderea completa a auzului (frecvent se descrie o senzatie de infundare a urechii, insa nu este specifica si poate fi intalnita si in tulburarile auzului de alte cauze.

Uneori se intalnesc drop-atacuri ("crize otolitice").

Episoadele bolii Meniere dureaza de la 5 la 30 min cu slabiciune reziduala care se mentine pana la cateva ore. Frecventa atacurilor variaza de 1-2 ori pe an pana la cateva atacuri pe saptamana.

Se descriu 2 variante ale formei clasice a bolii Meniere: varianta vestibulara (episoade de vertij cu auz normal) si cohleara (simptome vestibulare slab exprimate).

Evolutia naturala a maladiei se caracterizeaza prin episoade de remisii. In final episoadele de vertij sau se amplifica in intensitate sau dispar (trec intr-o senzatie permanenta de instabilitate).

Epidemiologie

Frecventa maladiei Meniere este de aprox. 1 la 100.000 populatie. In cele mai dese cazuri debutul maladiei este la varsta de 30-60 de ani, rar poate fi la o varsta mai tanara sau mai inaintata. In 20% din cazuri poate fi bilaterala.

Diagnostic diferential

Vertijul pozitional paroxismal benign: cupulolitiaza. Evolutie autolimitanta (in majoritatea cazurilor pana la 1 an). Fara dereglarea auzului.
Neurinoma de acustic: ca regula se observa o ataxie lent progresiva si nu vertij. TC sau RMN ca regula releva o formatiune de volum.
Neuronita vestibulara: debutul brusc al vertijului cu ameliorare ulterioara progresiva.

Diagnostic

Electronistagmografia cu stimularea calorica bilaterala ca regula este anormala in boala Meniere. Se poate observa o intarziere a raspunsului la stimularea calorica.
Audiograma: scaderea acuitatii auditive la frecvente joase. Este relativ pastrata capacitatea de a percepe si a diferentia intensitatea sunetelor.
Neuroimagistica (TC, RMN samd): in maladia Meniere nu sunt schimbari specifice.
In cazul maladiei Meniere bilaterale este necesara excluderea sifilisului.

Tratament

Tratament conservativ

Limitarea consumului sarii alimentare (este la fel de efectiva ca si utilizarea diferitor medicamente) si cofeinei
Diuretice: zilnic pana la disparitia senzatiei de infundare a urechilor, apoi la necesitate.
Medicamentele cu actiune inhibitorie asupra aparatului vestibular
Benzodiazepinele
Meclozin
Vazodilatante: se crede ca actioneaza prin ameliorarea microcirculatiei in labirint: este efectiva inhalarea de CO2 5-10%, insa efectul este de scurta durata.