Ecoencefalografie

Autor: AIM
Publicat: Monday, 27 February, 2017 la 00:00
Actualizat: Monday, 22 January, 2018 la 20:03
Rating: 0 | 0 voturi
Vizualizari:  82

Ecoencefalografia reprezinta o metoda de examinare a structurilor cerebrale cu ajutorul ultrasunetelor. Introducerea in practica clinica a ecoencefalografiei este legata cu numele lui Lars Lexel care a utilizat aceasta metoda pentru prima data in 1956. Ecoencefalografia permite evidentierea formatiunilor de volum intracerebrale (tumori, hematoame, abcese, corpi straini intracerebrali s.a.), hidrocefaliei, edemului cerebral. Metoda nu are contraindicatii si poate fi utilizata in toate cazurile cand este posibila aplicarea etansa a sondei la suprafata scalpului.

Procedura

Metoda se bazeaza pe diferenta dintre permeabilitatea diferita a diferitor tesuturi (oase craniene, tesuturi moi, tesutul cerebral) pentru ultrasunet. Ecoencefalografia se realizeaza cu ajutorul ecoencefalografului. Se distinge ecoencefalografia unidimensionala si bidimensionala.

Pentru realizarea procedurii nu este nevoie de o pregatire speciala a pacientului. Ecoencefalografia ca regula se realizeaza in pozitia culcata insa este posibila si realizarea in pozitia sezanda. Sonda ultrasonora, suprafata de lucru a careia este acoperita cu un gel pentru crearea unui contact acustic, se aplica succesiv pe portiuni diferite ale scalpului, acoperite in prealabil cu acelasi gel. Semnalele ultrasonore, convertite in impulsuri electrice, sunt vizualizate pe ecranul aparatului sub forma unei curbe - encefalograma ultrasonora (ecoencefalograma). Conditiile optime pentru inregistrarea semnalului sonor se realizeaza la plasarea sondei pe partea laterala a capului cu 4-5 cm mai sus de orificiul canalului auditiv extern.

Evaluarea ecoencefalogramei

Pe ecoencefalograma se deosebesc complexul initial, complexul terminal, ecoul median si semnalele de la diferite structuri paramediane. Complexul initial este o portiune a encefalogramei formata din semnalele primite de la tesuturile moi ale capului, oasele craniene si structurile cerebrale superficiale. Complexul terminal se formeaza din semnalele de la suprafata interna a oaselor craniene.

Intre cele doua complexe ale ecoencefalogramei se observa un numar mare de semnale determinate de reflectarea ultrasunetului de la diferite structuri intracerebrale. Unele semnale sunt inconstante altele sunt mai stabile, iar unele semnale apar doar in caz de prezenta a unui proces patologic in tesutul cerebral. Cel mai constant este semnalul de la structurile cerebrale mediane (ventriculului trei, glanda pineala, septul pelucid, coasa creierului) - ecoul M. In norma ecoul M corespunde liniei mediane iar devierea acestui semnal nu depaseste 1-2 mm. Deplasarea ecoului M cu mai mult de 2 mm indica prezenta unei formatiuni de volum intracerebrale. Alte criterii de diagnostic sunt inegalitate numarului de semnale dintre emisfera dreapta si stanga (asimetria interemisferiala), majorarea distantei dintre semnalele de la peretii laterali ai ventriculului III (hidrocefalia), s.a.

Deosebirea principiala a ecoencefalografiei bidimensionale este deplasarea treptata a sondei ultrasonore pe suprafata scalpului. Pe ecranul ultrasonografului se creeaza imaginea sectiunii orizontale a cutiei craniene. Aceasta metoda insa este insotita frecvent de artefacte datorate permeabilitatii diferite a structurilor cutiei craniene.

Apreciaza articolul
Distribuie

Comentarii

Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© Actinmed 2016-2018, All rights reserved