Disuria

  35        

Disuria, sau mictiunea dificila reprezinta golirea vezicala cu efort. Pacientul cu disurie asteapta pana se declanseaza mictiunea urinand ncet, cu jet intrerupt, slab proiectat, uneori picatura cu picatura, uneori contractand musculatura abdominala (sau apasand pe burta) pentru a evacua urina. La sfarsit pacientul simte ca nu a golit complet vezica urinara.

Disuria la barbat

La barbat cele mai frecvente cauze ale disuriei pot fi:

  • tumorile prostatei (benigne sau maligne), prostatita acuta, scleroza colului vezical, tulburari de inervatie a colului vezical;
  • neconcordanta dintre contractia detrusorului si deschiderea colului vezical;
  • hipotonia detrusorului, tumori vezicale ce invadeaza colul sau care obstrueaza printr-un franj tumoral colul vezical in timpul actului mictional, calculi vezicali (care determina mictiunea in doi timpi);
  • stricturi uretrale, stenoza meatului uretral, tumori uretrale, calcul migrat si anclavat pe uretra, corpi straini uretrali.

Disuria la femei

La femei, disuria poate fi provocata de leziuni de vecinatate (fibrom uterin, neoplasm de col uterin) sau de scleroza colului vezical.

Schimbarile vezicii urinare in disurie

Vezica urinara lupta cu obstacolul subvezical pentru golirea completa. In faza initiala, prin hipertrofia detrusorului obstacolul este depasit, dar, daca leziunea nu este tratata, vezica urinara "decompenseaza", musculatura se subtiaza si treptat golirea devine incompleta. Apare astfel reziduul vezical (cantitatea de urina care ramane neevacuata dupa fiecare mictiune) care semnalizeaza aparitia retentiei de urina.

Prezentarea pacientului cu disurie in timp util la medic cat si diagnosticarea corecta a acestei situatii, permite efectuarea unui tratament care sa impiedice extinderea consecintelor de la aparatul urinar inferior (afectarea pompei vezicale) la cel superior (reflux vezico-ureteral -> ureterohidronefroza ->  insuficienta renala).

Disuria (mictiunea dificila) nu trebuie confundata cu durerile mictionale.

Distribuie