Diabet zaharat

  9        

Diabetul zaharat este o maladie care apare atunci cand organismul nostru nu poate regla in mod adecvat nivelul de glucoza in sange. Glucoza este un nutrient de importanta majora pentru organism, deoarece este unica sursa de energie a creierului uman. Scaderea sau cresterea nivelului de glucoza in sange, poate avea consecinte grave, despre care vom vorbi mai jos.

Cum este reglata glicemia?

Vom incerca sa intelegem de ce si cum se dezvolta diabetul zaharat incepand cu intelegerea modului cum organismul nostrul in mod normal controleaza glicemia (nivelul de glucoza in sange).

O sursa de glucoza cunoscuta de toti este glucoza din alimentele consumate. Alte doua surse de glucoza mai putin cunoscute sunt: glucoza obtinuta din depozitele de glicogen din ficat si muschi, si glucoza sintetizata din alte substante organice. Anume ultimele doua surse de glucoza joaca rolul principal in controlul nivelului de glucoza in sange, si toate mecanismele pe care le are la dispozitie organismul sunt indreptate la balantarea suplinirii si folosirii acestor rezerve.

Odata ce consumul de alimente poarta un caracter intermitent, iar nivelul de glucoza este un parametru care se cere a fi mai mult sau mai putin constant, pentru functionarea normala a sistemelor vitale, organismul nostru, evolutiv, nu a avut alta solutie decat sa dezvolte o serie de mecanisme pentru a uniformiza aportul intermitent de glucoza prin depozitarea rapida acesteia in urma aportului alimentar, si eliberarea treptata in circulatie pe masura ce este consumata.

Mai jos vom vorbi despre fiecare mecanism, in ordinea in care sunt puse in actiune din momentul aportului din exterior (alimente) pana la epuizarea completa a glucozei ingerate.  

Mecanismele reglarii nivelului de glucoza, fiind variate ca functie, pot fi usor caracterizate daca sunt separate in doua faze principale:

  • faza postprandiala - este faza care incepe imediat dupa aportul extern de glucoza si se termina odata cu asimilarea completa a glucozei din intestin
  • faza postabsorbtiva - este faza care urmeaza dupa faza postprandiala, si dureaza pana in momentul aportului unei portii noi de glucoza din exterior.

Diferenta principiala dintre aceste doua faze este urmatoarea: in faza postprandiala sunt activate toate mecanismele de depozitare a glucozei si inhibate toate mecanismele de producere a glucozei in organism; in faza postabsorbtiva, aceste mecanisme sunt comutate in directie opusa: depozitarea este inhibata iar producerea de glucoza activata.

Faza postprandiala

Dupa cum deja stiti, in aceasta faza sunt puse in actiune mecanismele de depozitare a glucozei. Rolul principal in aceasta faza este jucat de hormonul numit insulina.

Secretia de insulina

Primul mecanism care este declansat in momentul patrunderii in organism a unei portii noi de glucoza este secretia de insulina. Secretia de insulina (care este produsa in celulele secretoare a pancreasului) este sensibila la nivelul de glucoza in sange. Dupa consumul de alimente, acest nivel creste rapid, si imediat organismul reactioneaza prin secretia insulinei. Retineti acest fapt, pentru intelegerea notiunii de diabet zaharat despre care vom vorbi mai jos.

Insulina este un hormon, al carui efect principal este scaderea nivelului de glucoza. La baza acestui effect se afla procesul de depozitare rapida a glucozei noi parvenite.

Odata eliberata in sange, insulina opreste toate procesele de producere a glucozei (gluconeogeneza in ficat, muschi, tesutul adipos (gras) s.a. despre care vom vorbi mai tarziu) si activeaza procesul de depozitare a glucozei.

Depozitarea glucozei, are loc in mare parte in: ficat, mushi si tesutul adipos. Alegerea muschilor in calitate de depozit, a avut loc evolutiv, din motiv usor de inteles: in caz de situatii de stres, muschii folosesc exclusiv glucoza depozitata local. Depozitele de glucoza din ficat sunt rezervate pentru o reglare mai fina a nivelului bazal de glucoza. Depozitele din tesutul adipos sunt depozite de lunga durata. Aceste depozite sunt ultimele care sunt suplinite (dupa suplinirea depozitelor din ficat si muschi) si ultimele care sunt mobilizate (cand celelalte depozite sunt epuizate).

Pentru intelegerea diabetului zaharat, este important de retinut notiunea de tesuturi sensibile la insulina. Acestea sunt tesuturile despre care am vorbit mai sus: ficatul, muschii si tesutul adipos. Aceste tesuturi sunt capabile sa-si modifice activitatea de depozitare si eliberare a glucozei sub actiunea insulinei. Mai jos vom vedea cum acest fapt explica notiunea de diabet zaharat.  

Secretia de glucagon

In afara de insulina, organismul nostru secreta un hormon numit glucagon, care la fel influenteaza raportul depozitare/producere a glucozei. Impreuna cu insulina, acest hormon asigura o reglare fina a glicemiei.

In linii generale, glucagonul este un oponent al insulinei si efectele sale sunt opuse efectelor insulinei: inhiba procesul de depozitare si activeaza procesul producere a glucozei. Cred ca deja ati presupus, ca secretia acestui hormon in faza postprandiala scade.

Faza postabsorbtiva

In aceasta faza, care incepe dupa ce glucoza a fost absorbita din intestin, nivelurile de insulina si glucagon sunt deviate treptat in directia opusa: insulina incepe sa scada, iar glucagonul incepe sa creasca. In acest fel, glucoza care a fost depozitata in prima faza sub actiunea insulinei, este treptat eliberata in circulatie sub actiunea glucagonului.

Contracararea hipoglicemiei

Hipoglicemia este scaderea nivelului de glucoza in sange sub nivelurile normale. Pentru aceasta situatie, care poate urma dupa faza postabsorbtiva (dupa absorbtia de glucoza din intestin), atunci cand depozitele de glucoza au fost epuizate, organismul nostru a pregatit o serie de masuri de urgenta care sunt puse in actiune in ordinea urmatoare.

  • scaderea insulinei - la scaderea glicemiei sub valorile normale, secretia de insulina este redusa si mai mult, sub valorile din faza postprandiala.
  • cresterea glucagonului - daca, scaderea insulinei nu reuseste sa contracareze nivelul redus de glucoza, organismul secreta o cantitate si mai mare glucagon, peste valorile din faza postprandiala.
  • secretia de epinefrina - daca rezervele de glucagon sunt epuizate iar nivelul normal de glucoza nu a fost atins, in circulatie este eliberat un hormon numit epinefrina. Acest hormon are un puternic efect hiperglicemiant (efect de crestere a nivelului de glucoza), si este un hormon eliberat, de regula, in situatii de stres, atunci cand organismul are nevoie de un aport considerabil de glucoza.
  • secretia de cortizol - daca nivelul de glucoza nu este corectat in timp scurt, in circulatie este eliberat un alt hormon, numit cortizol. Cortizolul creste nivelul de glucoza in sange pe termen lung, si este un hormon al stresului cronic.

Ce este diabetul zaharat?

Diabetul zaharat este situatia in care organismul esueaza sa puna in actiune mecanismele despre care am vorbit mai sus si care au ca scop depozitarea glucozei obtinuta din alimente.

Odata dereglate aceste mecanisme, nivelul de glucoza creste rapid si necontrolat dupa consumul de alimente cu continut de glucide, si scade la fel necontrolat in caz ca aportul de glucoza intarzie.

Pacientii cu aceasta boala, practic sunt nevoiti sa preia asupra sa controlul nivelului de glucoza, odata ce organismul nu este in stare sa exercite acest control.

Controlul nivelului de glucoza include in sine numerosi factori, insa deocamdata vom vorbi despre unul din cei mai importanti - tipul de diabet zaharat.

Pentru inceput voi spune ca diabetul este doua tipuri - tip 1 si tip 2.

Intelegerea diferentei dintre aceste doua tipuri de diabet zaharat, poate fi usurata daca va reamintiti acele doua mecanisme importante despre care am vorbit mai sus: in urma aportului de glucoza organismul secreta insulina si sub actiunea insulinei anumite tesuturi (ficatul, muschii si tesutul adipos sau tesuturile sensibile la insulina) incep sa depoziteze glucoza.

Astfel, in linii mari, tipul de diabet zaharat este definit de mecanismul care a fost dereglat:

  • Daca a fost dereglat primul mecanism (secretia de insulina ca raspuns la aportul de glucoza) - vorbim despre diabet zaharat de tip 1.
  • Daca a fost dereglat al doilea mecanism (depozitarea glucozei sub actiunea insulinei in tesuturile sensibile) - vorbim despre diabet zaharat tip 2.

Este necesar de precizat, ca daca in tipul 1 de diabet zaharat, defectul este la nivelul secretiei de insulina, in diabetul zaharat de tip 2, in afara de deficienta celui de-al doilea mecanism de reglare a glicemiei (depozitarea de glucoza sub actiunea insulinei), intr-o oarecare masura este dereglata si secretia de insulina. Am separat aceste doua defecte, doar pentru o intelegere mai usoara a tipurilor de diabet zaharat.

Retinerea legaturii dintre tipul de diabet zaharat si mecanismul care a fost dereglat, este important pentru intelegerea de mai departe a tratamentului acestei boli. Dupa cum am vorbit mai sus, in aceasta boala pacientul este nevoit sa preia controlul asupra nivelului de glucoza, iar controlul este indreptat, bineinteles, spre mecanismul care a esuat in fiecare situatie specifica.

Cum este diagnosticat diabetul zaharat?

Indiferent de tipul de tipul de diabet zaharat, diagnosticul poate fi pus, daca este demonstrata inabilitatea organismului de compensa aportul de glucoza prin punerea in actiune a mecanismelor mentionate mai sus. Pentru a demonstra aceasta inabilitate, se masoara nivelul glicemiei dupa ingestia unei cantitati de glucoza. La pacientii cu diabet zaharat, nivelul de glucoza in sange va creste rapid peste valorile normale si va scade treptat pe masura ce este consumata de tesuturi. Acest test, este numit simplu testul cu glucoza (sau testul de toleranta la glucoza pe cale orala), si este unul din testele principale in diagnosticul diabetului zaharat.

Alte teste folosite pentru diagnosticul diabetului zaharat:

  • determinarea glicemiei din sange pe nemancate - acest test presupune masurarea nivelului de glucoza in sange pe nemancate. La pacientii cu diabet zaharat, acest nivel la fel va fi ridicat.
  • testul la hemoglobina glicata - acest test are la baza faptul ca in caz de surplus a glucozei in sange, aceasta incepe sa fie legata de hemoglobina, formand hemoglobina glicata. Prezenta hemoglobinei glicate, astfel ne indica in mod indirect un nivel crescut de glucoza.

Cum este tratat diabetul zaharat?

Reiesind din esenta celor doua tipuri de diabet, controlul medicamentos al glicemiei la pacientii cu diabet zaharat se face cu insulina la pacientii cu diabet tip 1 si cu medicamente care cresc sensibilitatea tesuturilor la insulina in caz de diabet zaharat tip 2, cum ar fi metformina.

Pentru ambele tipuri de diabet zaharat, de importanta majora sunt masurile indreptate spre schimbarea modului de viata, si in special a regimului alimentar. Controlul masei corporale, respectarea meselor, echilibrarea aportului de glucide, sunt unele din aceste masuri.

Distribuie