/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » Sincopa

Sincopa

           

Sincopa este o pierdere de scurta durata, tranzitorie a constientei insotita de pierderea tonusului postural si urmata de revenirea spontana. Pana la 50% din populatie poate suporta un episod sincopal pe parcursul intregii vieti. Lipotimia este un termen inrudit cu sincopa, diferenta dintre acestea fiind una cantitativa (in lipotimie constienta nu este pierduta sau este pierduta pe o perioada foarte scurta de timp. Drop atack se deosebeste de sincopa prin faptul ca pacientul isi pierde tonusul postural (cade) in timp ce merge sau este in picioare fara a avea careva dereglari de constienta.

Cauze

La baza tuturor formelor de sincopa se afla reducerea brusca, tranzitorie si de scurta durata a perfuziei cerebrale datorate unei scaderi a tensiunii arteriale sistemice. Caracteristica sincopei este revenierea rapida a constientei fara nici un efect rezidual odata cu restabilirea perfuziei cerebrale. Din punct de vedere etiopatogenetic sincopa este clasificata in sincopa reflexa (neurogena), cardiaca si ortostatica.

Sincopa vaso-vagala (sincopa neurogena, reflexa) survine ca rezultat al cresterii bruste a tonusului vagal, situatie observata la pacientii tineri sau cu dereglari vegetative in timpul unei spaime, emotiilor puternice, durerii s.a. Rezultatul activarii vagale este prabusirea brusca a rezistentei vasculare periferice si respectiv a tensiunii arteriale cu hipoperfuzia ulterioara a tesutului cerebral si pierderea constientei. Este cea mai frecventa forma a sincopei si se observa mai des la persoanele tinere.

O varietate a sincopei vaso-vagale este sincopa situationala care apare si este reprodusa doar in anumite situatii printre care spalatul, barbieritul, mictia, defecatia, deglutia. Aceste situatii sunt legate cu cresterea tranzitorie a tonusului vagal ca rezultat al fenomenului Valsalva (in defecatie si mictie) sau ca rezultat al compresiei sinusului carotid (reflexul carotidian) in timpul barbieritului, spalarii, deglutitiei.

Sincopa ortostatica este datorata hipotensiunii ortostatice care apare la trecerea din pozitia culcata in pozitia ridicata. Sincopa ortostatica apare in situatiile insotite de o pierdere a inervarii autonome cum ar fi:

  • Maladia Parkinson
  • Neuropatiile diabetice
  • Uremia
  • Leziuni medulare

Sincopa cardiaca sau cardiopulmonara apare la persoanele cu dereglari a ritmului cardiac, a functiei de pompa cardiaca, in stenoza severa a cailor intracardiace sau in orice alte patologii cardiace sau pulmonare care vor determina reducerea tranzitorie a debitului cardiac. Patologiile care pot fi responsabile pentru aparitia sincopei cardiace sunt:

  • Aritmiile cardiace
    • Aritmiile supraventriculare: tahicardia supraventriculara, fibrilatia atriala, sindrom Wolff-Parkinson-White, sindrom Brugada, sindrom de QT lung.
    • Aritmiile ventriculare: tahicardica ventriculara, torsada varfurilor
    • Bradiaritmiile: sindromul sinusului bolnav, bradicardia sinusala, bloc atrioventricular de grad inalt, disfunctia pacemaker-ului implantat si reactiile adverse ale medicamentelor.
  • Obstructia intracardiaca: stenoza aortica, cardiomiopatia hipertrofica obstructiva, stenoza mitrala, stenoza pulmonara, embolie pulmonara, mixomul atriului stang si tamponada cardiaca.
  • Infarctul miocardic
Sincopa poate fi si o reactiilor adverse a unor medicamente printre care se numara:
  • Preparatele care scad tensiunea arteriala: antihipertensivele, diureticele, nitratii.
  • Medicamentele care afecteaza debitul cardiac: beta-blocantele, digitalicele, antiaritmicele.
  • Medicamentele care scad conductibilitatea cardiaca (maresc intervalul QT): antidepresantele triciclice, fenotiazinele, chinidina, amiodarona.
  • L-Dopa

Semne si simptome

Tabloul clinic al sincopei este caracterizat de prezenta unei perioade prodromale si sincopa propriu-zisa. Perioada prodromala sau presincopala precede episodul de pierdere a constientei si este dominat de simptome generale: transpiratii, ameteala, disconfort epigastric, greata, incetosarea vederii, paliditate sau parestezii. Durata perioadei prodromale este de circa 2,5 minute in sincopele vagale si doar 3 secunde sau poate lipsi in sincopele de origine cardiaca.

Dupa perioada prodromala urmeaza pierderea constientei care dureaza de la cateva secunde pana la cateva minute. De obicei constienta revine odata cu caderea pacientului (dupa 3-5 secunde), fapt legat cu restabilirea tensiunii arteriale in pozitie orizontala. Daca dupa pierderea constientei pacientul nu a cazut sau nu a fost culcat de persoanele din jur, sincopa poate dura pana la 5 minute si se poate insoti uneori de activitate epileptica si incontinenta urinara. Pacientul niciodata nu-si aminteste momentul pierderii constientei. Dupa episodul sincopal este caracteristica lipsa oricaror tulburari reziduale. Pacientul este total lucid, iar prezenta confuziei dupa un episod de pierdere a constientei care va dura mai mult de 30 secunde va ridica suspiciuni pentru o criza epileptica.

Diagnostic

Diagnosticul sincopei se bazeaza pe examenul clinic si pe anamneza episodului. Situatiile in care a survenit sincopa, factorii precipitanti, durata accesului poate oferi indicii referitor la cauza si tipul sincopei.

In toate cazurile trebuie clarificate circumstantele in care a aparut episodul sincopal. Dezvoltarea in timpul efortului fizic sau a emotiilor puternice sugereaza o sincopa vaso-vagala. Daca sincopa a survenit in pozitie culcata sau in repaos, cauza acesteia mai probabil este un cardiaca. Pierderea constientei la ridicarea brusca din pat este un semn al sincopei ortostatice.

Examenul obiectiv este la fel de important in stabilirea cauzei sincopei. Febra poate indica spre un factor precipitant al sincopei cum ar fi infectiile urinare sau pulmonare. Tahicardia ne va sugera un embolism pulmonar, hipovolemie, sindrom coronarian acut. Bradicardia este un indiciu al naturii vasodepresoare (vagale) a sincopei.

Examenul cardiac poate releva sufluri indicand un defect valvular major. Ectopiile, bradi- sau tahiaritmiile ne vor sugera dereglarile de ritm ca si cauza a sincopei.

Examenul neurologic la pacientii cu sincopa trebuie sa fie normal. Confuzia, cefaleea, tulburarile de comportament, fatigabilitatea sau somnolenta nu sunt datorate sincopei si ne va indrepta spre un alt diagnostic.

Masurarea tensiunii arteriale in pozitie culcata si in ortostatism va depista sincopa ortostatica atunci cand se vor observa variatii mai mari de 20 mmHg ale tensiunii sistolice, mai mari de 10 mmHg ale tensiunii diastolice sau o crestere a frecventei cardiace cu mai mult de 20 batai pe minut.

Proba cu masaj al bulbului carotidian a fost utilizata pentru diagnosticarea sincopei datorata hipersensibilitatii sinusului carotid, insa necesita experienta examinatorului si masuri de reanimare in caz de stop cardiac.

Tratament

Tratamentul sincopei are doua scopuri majore: tratamentul de urgenta care va fi indreptat spre restabilirea cat mai precoce a perfuziei cerebrale si tratamentul cauzal care-si va pune ca scop elimirare cauzei care a dus la sincopa si prevenirea repetarii acesteia.

Tratamentul de urgenta a sincopei include masuri de reanimare nespecifice. Dat fiind ca la momentul pierderii constientei nu cunoastem cauza acesteia, ne vom asigura ca nu este un pericol pentru viata pacientului. Masurile care trebuie intreprinse la o persoana cu pierderea constientei sunt:

  • Vom culca persoana pe o suprafata orizontala.
  • Se vor ridica picioarele deasupra planului orizontal pentru asigurarea unui flux sanguin cerebral adecvat.
  • Pacientul va fi stimulat verbal, sau prin apucare. Daca reactia va lipsi vom chema ambulanta.
  • Se va palpa pulsul si se va verifica respiratia. In caz de lipsa a pulsului se vor incepe masurile de resuscitare (masaj cardiac si respiratie artificala) pana la sosirea ambulantei.

Tratamentul etiologic al sincopei va depinde de cauza acesteia.

Sincopa cardiaca

Sincopa cardiaca datorata unei obstructii a fluxului sanguin de cele mai dese ori este chirurgical: plastia valvulara, inlaturarea mixomului atrial. Dereglarile de ritm atriale sau ventriculare vor fi controlate cu preparate antiaritmice sau prin implantarea unui stimulator cardiac (pacemaker).

Sincopa vaso-vagala

Tratamentul sincopei vaso-vagale va include trei componente: educatia pacientului, tratamentul medicamentos si stimularea.

Educatia. Persoanele care tind spre a dezvolta acest tip de sincopa trebuie sa cunoasca urmatoarele:
  • Asigurarea unei hidratari adecvate este obligatorie, dat fiind ca orice scadere a volumului circulator va favoriza dezvoltarea hipotensiunii arteriale. Vor fi evitatea cafeaua, ceaiul si madicamentele diuretice.
  • Acordati o atentie deosebita simptomelor prodromale si memorizati-le. Aparitia acestora va impune luarea masurilor de precautie: culcarea, tusirea repetata fortata pentru mentinerea fluxului cerebral.

Daca aceste masuri se vor dovedi a fi insuficiente se vor trece la tratamentul medicamentos care se va baza pe utilizarea agentilor presori (midodrina).

La inceputul anilor 2000 a fost propusa o metoda chirurgicala de prevenire a sincopelor vaso-vagale care se numeste "closed loop stimulation". Eficacitatea metodei ramane inca a fi stabilita.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.