Sifilis

Autor: AIM
Publicat: joi, 30 aprilie, 2015 la 00:00
Actualizat: joi, 30 aprilie, 2015 la 00:00
Rating: 0 | 0 voturi
Vizualizari:  628
Continut

Sifilisul (sin. lues) reprezinta o boala infectioasa sexual-transmisibila in majoritatea cazurilor, de mare gravitate atat pe plan social, datorita raspandirii si posibilitatii transmiterii de la mama la fat, cat si pe plan individual, prin leziunile viscerale severe care pot sa apara.

Bolnavii cu sifilis prezinta anxietate, sunt ingrijorati de riscul afecarii neuro -psihice si de impactul familial.

Numele de sifilis vine din legenda de la pastoral Sifilus, care ar fi fost pedepsit de zeul Apollo sa faca o boala grava.

Epidemiologie

Morbiditatea pe glob este apreciata diferit de autori, inregistrandu-se aproximativ 20 milioane de cazuri noi pe an. Cele mai multe cazuri se intalnesc in tarile lumii a Ill-a.

n toate tarile, cele mai multe cazuri de sifilis apar in marile orase. n ultimul timp a crescut incidenta sifilisului in randul homosexualilor, aspect care merita semnalat si pentru faptul ca sifilisul faciliteaza extrem de mult contractarea infectiei cu HIV.

n Europa se apreciaza ca incidenta sifilisului este cuprinsa intre 5 si 150 cazuri la 100000 locuitori. In tara noastra, incidenta sifilisului este in continua crestere in ultimii ani (7,1‰

in 1986; 19,8 ‰ in 1989; 32,3 ‰ in 1998; 35,9‰ in 1999; 44,3‰ in2000; 52‰ in 2001; 58,53‰ in 2002; 56‰ in 2003). n 2004 in Romania s-au inregistrat

8838 de cazuri noi de sifilis (40,78‰) si speram sa reprezinte inceputul scaderii incidentei acestei boli.

ngrijorator este faptul ca in ultimii ani la noi a crescut numarul cazurilor de sifilis congenital, relevand deficiente ale asistentei medicale in general si ale asistentei gravidei in special. De asemenea, merita subliniat ca se inregistreaza cazuri de sifilis la persoane din ce in ce mai tinere. Aparitia sifilisului la varste fragede este favorizata, intre altele, de vagabondajul juvenil, existenta copiilor strazii, agresarea sexuala a minorilor.

Etiopatogenie

Agentul cauzal este treponema pallidum, bacterie Gram-negativa, spiralata (prezinta 6-14 spire). Genul Treponema face parte din ordinul Spirochetales, familia Treponemataceae,

Treponema pallidum are lungimea de 6-15 nm si grosimea de 0,25 nm. Se divide transversal la fiecare 30-33 ore, sub actiunea unei enzime de tip lizozim. Refacerea membranei prin resinteza mureinei are loc prin interventia transpeptidazei.

Temperatura optima a organismului pentru multiplicarea treponemelor patogene si realizarea unei infectii specifice generalizate este in medie de 36 - 37 C, fapt ce explica de ce gazda obisnuita a infectiei sifilitice este omul.

Treponema pallidum nu este cultivabila, in schimb inoculata la iepuri si maimuta, produce manifestari sifilitice. Antropoidele sunt foarte receptive la infectia treponemica si rcahzcaza forma clin ica cea mai apropiata dc sifilisul intalnxt la om.

Treponema pallidum este sensibila la oxigen, la temperaturi > 40 C (explica piretoterapia) si este distrusa rapid de sapun si alcool. Majoritatea antibioticelor distrug treponemele (indeosebi Penicilina), cu exceptia Streptomicinei, Kanamicinei, Rifampicinei si Spectinomicinei care nu actioneaza asupra acestora.

Reactivitatea imunologica este esentiala in fiziopatoiogia si evolutia infectiei sifilitice. Dupa afluxul initial de neutrofile la locul infectiei si interventia macrofagelor, intra in actiune mecanismele imunologice umorale si celulare. Raspunsul umoral predomina in sifilisul secundar, dar anticorpii nu sunt capabili sa produca eradicarea treponemelor. Infectia sifilitica mai imprima organismului o stare particulara de alergie. Imunitatea si alergia sunt maxime in sifilisul tertiar. De altfel, gomele sunt considerate vasculite granulomatoase cu necroza distructiva si fibroza, corespunzand mai mult unui fenomen alergie decat infectios.

Este dovedit faptul ca imunitatea antitreponeme este variabila evolutiv, incompleta si totodata limitata in timp, disparand dupa 10 - 12 luni de la vindecarea sifilisului. Acestea explica evolutia clinica a sifilisului si comportarea organismului in caz de superinfectie si reinfectie.

Superinfectia este o noua infectie cu treponeme in timpul evolutiei sifilisului. Bolnavul va dezvolta leziuni corespunzatoare stadiului bolii in care se afla.

Reinfectia reprezinta o noua infectie la un bolnav vindecat de sifilis. El va face un nou sifilis primar.

Sifilisul se transmite in 96-98 % din cazuri pe cale sexuala si in 2-4% din cazuri transmiterea este extragenitala, prin transfuzii de sange, transplacentar de la mama la fat, contact direct cu secretiile ce contin treponeme. Transmiterea indirecta prin obiecte contaminate este mai mult ipotetica. Nu exista imunitate naturala fata de sifilis, orice persoana putandu-se imbolnavi daca primeste un numar suficient de T. pallidum patogene.

Transmiterea pe cale sexuala presupune:

  • contact sexual cu o persoana cu sifilis (riscul este mai mare cand exista leziuni deschise, netratate);
  • existenta unei porti de intrare (solutie de continuitate, fie si microscopica);
  • cantitate suficient de mare de spirochete (circa 200000).

Aspecte clinice

n ultimii ani, s-a propus o noua clasificare a sifilisului in sifilis recent (in primul an de evolutie) si sifilis tardiv (cu peste un an de evolutie).

Din ratiuni didactice, pastram vechea impartire in sifilis primar, secundar si tertiar.

Sifilisul primar

Acest prim stadiu al bolii se caracterizeaza prin prezenta sancrului sifilitic si a adenopatiei sifilitice satelite.

Sancrul sifilitic (sancrul dur sau sifilomul) apare la locul inocularii dupa o perioada in medie de 3 saplainani (perioada ue incubatie). Este u eroziune rotund-ovalaia, nedureroasa, cu diametrul de 0,5-2 cm, culoare rosie, suprafata acoperita de serozitate clara, cu margine ce se pierde in tesutul sanatos din jur. Baza este indurata (induratie de tip lamelar, cartonat sau nodular), de unde si denumirea de sancru dur. Netratat, sancrul sifilitic se vindeca in 30-45 zile, datorita cresterii continue a imunitatii. Local ramane o pata hiperpigmentata, iar persistenta induratiei pentru o perioada de 2-3 luni permite diagnosticul retrospectiv.

Studiile clinice au aratat ca sancrul tipic este intalnit numai la 50% din cazuri. n rest poate fi vorba de sancru atipic:

  • prin localizare - 7% sunt in zone extragenitale;
  • prin dimensiuni - sancrul pitic, sancrul gigant;
  • dupa aspectul clinic - sancrul difteroid (este acoperit de pseudomembrana), papulo-eroziv, hipertrofic, fisurar;
  • dupa profunzime - sancrul ulceros, gangrenos (intervin si suprainfectiile cu alti germeni).

Tot ca manifestare atipica este considerata balanita sifilitica Follmann, care se manifesta prin eroziuni superficiale pe gland, la nivelul carora se evidentiaza treponema pallidum.

Complicatiile sancrului sifilitic sunt: fimoza, parafimoza (este rara), suprainfectia cu alti germeni, limfangita dorsala a penisului, elefantiazisul penian si scrotal, iar la femei edemul labiiior mari si mici.

Sancrul sifilitic lipseste in urmatoarele situatii (sifilis decapitat):

  • infectie paucispirochetica;
  • infectie prin transfuzii de sange de la un bolnav cu sifilis primar seropozitiv sau secundar florid;
  • tratament incomplet cu antibiotice in perioada de incubatie;
  • in sifilisul congenital;
  • in herpesul genital sau condiloame genitale acuminate, ce pot fi poarta de intrare fara sa sufere modificari vizibile.

Diagnosticul diferential trebuie facut cu:

  • sancrul moale - leziuni multiple, ulcerative, dureroase, neindurate;
  • sancrul granulomatos - este polimorf, neindurat, fugace;
  • sancrul scabios - este pe teaca penisului. Diagnosticul este sustinut pe contextul epidemiologic si prezenta altor leziuni;
  • herpesul genital - vezicule grupate sau eroziune policiclica dureroasa;
  • balanita eroziva circinata - eroziuni multiple care conflueaza, conducand la eroziuni intinse cu margine policiclica;
  • eroziuni post - traumatice - durere, date anamnestice;
  • carcinom spinocelular - evolutie de durata, caracter infiltrativ.
  • afte genitale - depozit galbui, difteroid, care acopera eroziunea. Sunt dureroase si au halou congestiv;
  • eritem polimorf bulos - eroziuni precedate de bule pe fond eritemato-pigmentar. Anamneza poate desprinde administrarea unui medicament (sulfamide, barbiturice etc.);
  • ulceratii tuberculoase - margini neregulate, dezlipite, suprafata acoperita de secretii gri-murdare. Exista semne de impregnare bacilara.

Sancrele multiple trebuie deosebite de sifilidele erozive. La femei mai intra in discutie diferentierea sifilomului de bartholinita sau de vulvita eroziva.

Adenopatia satelita sifilitica apare la 7-8 zile dupa constituirea sancrului si are urmatoarele caractere: este regionala, frecvent unilaterala, poliganglionara, inegala, ferma, indolora, mobila, aflegmazica. Se resoarbe spontan in 2-6 luni.

Trebuie deosebita de:

  • adenopatia din sancrul moale - este monoganglionara, inflamatorie si cu evolutie spre ramolire;
  • adenopatia din limfogranulomatoza inghinala benigna - ganglionii sunt inflamatori, aderenti, se ramolesc si se deschid la exterior;
  • adenopatia de origine tuberculoasa - evolueaza foarte incet. Poate conflua in mase neregulate de consistenta inegala. Tegumentul de deasupra este violaceu. Cu timpul fistulizeaza;
  • adenopatia metastatica - este dura, cu timpul aderenta;
  • adenopatia din cazul unei piodermite - este de tip inflamator.

Dupa aspectul serologiei, sifilisul primar este seronegativ in perioada de inceput (in primele doua saptamani; durata difera insa de tehnica diagnosticului serologic) apoi reactiile serologice se pozitiveaza si vorbim de sifilis primar seropozitiv.

Sifilisul secundar

Eruptia cutanata in sifilisul secundar este generalizata, superficiala, nepruriginoasa, spontan rezolutiva si cu tendinta la recidiva. Leziunile intereseaza de asemenea mucoasele si se asociaza frecvent cu manifestari viscerale, practic fiind vorba de o septicemie cu treponeme.

Leziunile cutanate, denumite si sifilide, in functie de aspectul clinic si totodata in ordinea aparitiei lor, sunt:

Sifilide eritematoase (rozeola sifilitica) - sunt primele manifestari cutanate ale sifilisului secundar si apar dupa o perioada in medie de 45 zile de la formarea sancrului care mai persista la 30% din cazuri. Sunt pete rotunde, roz-pale (ca floarea de piersic), cu diametrul de 5-10 mm, ce dispar usor la vitropresiune. Se localizeaza electiv pe trunchi, indeosebi pe flancuri.

Sifilidele eritematoase trebuie deosebite de exantemele din bolile eruptive, toxidermii, urticarii etc.

Dureaza 2-4 saptamani. in cazurile netratate se consemneaza rozeola de retur;

Sifilide papuloase - apar intre 4-12 luni de la infectie si uneori se intrica cu rozeola. n forma lor tipica, sifilidele papuloase sunt lenticulare, reliefate, hemisferice, cu diametrul 3-10 mm, culoare rosie aramie, infiltrate, dure la palpare si indolore. Se poate evidentia o scuama periferica (gulerasul lui Biett).

Dupa aspectul clinic s-au descris mai multe forme particulare de sifilide papuloase:

  • sifilide papulo-scuamoase - sunt papule infiltrate, acoperite de scuame. Interesaza mai ales palmele si plantele. Uneori scuamele au aspect psoriaziform, simuland un psoriazis gutat;
  • sifilide papulo-erozive - se localizeaza la nivelul pliurilor. Se prezinta ca niste papule lenticulare, cu suprafata erodata, acoperita de secretie bogata in treponeme. Sunt foarte contagioase;
  • sifilidele fisurare - sunt localizate peribucal, perinazal, perianal sau in spatiile interdigitale. Se prezinta ca niste fisuri avand marginile si baza infiltrate. Sunt nedureroase. La nivelul comisural pot simula un perleche streptococic;
  • sifilide papulo-crustoase - prezinta cruste galbui deasupra unor mici proeminente. Sunt localizate pe zonele paroase sau la nivelul faciesului;
  • sifdide papuloase seboreice - sunt papule acoperite de scuamo - cruste groase galbui. Sunt situate pe zonele seboreice. Pe frunte realizeaza asa numita coroana Venerei;

Alte tipuri de sifilide:

  • sifilide foliculare: sunt micropapule rosietice sau palide acoperite de scuama fina. Ele pot fi izolate sau grupate, dand un aspect figurat. Apar tarziu in perioada sifilisului secundar. Sunt intalnite indeosebi la alcoolici si intereseaza cu precadere extremitatile;
  • sifilide pustuloase: apar dupa aproximativ 6 luni de la infectie. Pot imbraca aspect acneiform, variceliform, boli de care trebuie diferentiate;
  • sifilide lichenoide: sunt localizate pe brate, gambe. Apar tarziu (dupa 6 luni de la infectie). Aspectul este asemanator cu a! papulelor din lichen;
  • sifilide pigmentare: poate fi prezenta ieucomeianodermia sifilitica, cu aspect de retea hiperpigmentata, in ochiurile careia se observa o depigmentare. Localizarea pe fetele laterale ale gatului si in regiunea decolteului i-a adus denumirea de colierul Venerei. De asemenea, sifilidele pigmentare pot sa se manifeste prin pete hipercrome, rotunde, situate la liziera pielii paroase a capului;
  • sifilide ulceroase: sunt localizate in special pe membrele inferioare, unde imbraca aspect ectimatos. Apar tarziu, spre sfarsitul perioadei secundare. Cand sunt acoperite de cruste groase, dispuse in straturi concentrice, realizeaza aspectul de sifilide rupioide.

La nivelul mucoaselor sifilidele sunt prezente la aproximativ jumatate din cazuri si imbraca urmatoarele aspecte clinice:

  • eritematoase - sunt pete rotund - ovalare, situate pe mucoasa genitala sau bucala, inclusiv pe pilieri si amigdale (sifilide anginoase). Prezenta lor la nivelul laringelui determina raguseala;
  • limba - aspectul este de placi in livada cosita prin depapilarea mucoasei linguale. Pot imbraca si aspect leucoplaziform;
  • papulo-erozive - sunt papule cu suprafata eroziva. Pe limba realizeaza aspectul de sifilida in pastila;
  • papulo-hipertrofice (condiloma lata) - sunt situate in zona genitala, perianala (rareori se gasesc si la nivelul marilor pliuri). Sunt papule moi, rosii-violacee, infiltrate, izolate sau confluate, rotunde, plate, acoperite de o secretie purulenta.

Sifilidele mucoaselor trebuie diferentiate de enanteme virale, leziuni traumatice, manifestarile din dermatozele buloase, leziunile mucoaselor din lichenul plan, de leucoplazii, iar sifilidele papulo -hipertrofice trebuie deosebite de condiloamele genitale, iodide, bromide, pemfigusul vegetant.

Leziunile pilare se intalnesc la 3-7% din cazuri si se exprima prin alopecie reversibiia, ce apare intre iuna a Ill-a si a Vlll-a a infectiei. Putem intalni alopecie difuza sau in luminisuri (placi alopecice parieto-occipitale). Alopecia poate interesa sprancenele, genele, barba.

Interesarea unghiilor este mult mai rara decat cea pilara si se manifesta prin onixis (eroziuni punctate, pahionichie, atrofia unghiala, koilonichie) sau/si perionixis sifilitic.

Manifestarile sistemice sunt explicabile, fiind vorba in acest stadiu de o septicemie treponemica. La 25% din cazurile de sifilis secundar, puseurile eruptive sunt insotite de fenomene secundare: cefalee (cu exacerbare noctuma si rezistenta la antialgice), febra, oboseala, mai rar alterarea starii generale (tifoza sifilitica ).

Adenopatia in sifilisul secundar este mobila, ferma, nedureroasa, rezolutiva. Este vorba de poliadenopatie cu gangiioni mici (dimensiunea unui bob de mazare), care intereseaza electiv ganglionii latero-cervicali, suboccipitali si epitrohleari (nodi lymphatici cubitales).

Bolnavul cu sifilis secundar poate prezenta dureri la nivelul oaselor, indeosebi la nivelul tibiei, predominant nocturne, datorate periostitei sifilitice.

Manifestarile viscerale sunt rare si constau in:

  • splenomegalie - la 10% din cazuri;
  • hepatita luetica - intalnita la 0,24% din cazuri. Tratamentul cu penicilina duce rapid la vindecare. Investigatiile de laborator arata adesea cresterea izolata a fosfatazei alcaline;
  • reactia meningiana si leziuni ale nervilor cranieni - anomaliile lichidului cefalorahidian se intalnesc la 25-40% din cazuri;
  • interesare renala - se manifesta de la albuminurie pasagera pana la nefrita parenchimatoasa;
  • manifestari oculare - keratita, irita, coroidita, nevrita optica.

Desi rar, amintim de sifilisul malign, care este in raport fie cu virulenta crescuta a treponemelor, fie cu o imunodepresie (infectia HIV, suferinte viscerale,etc), ceea ce explica serologia negativa intalnita adesea in asemenea cazuri. Fenomenele generale sunt constante (starea generala alterata, febra, mialgii, artralgii). Leziunile cutaneo-mucoase cuprind initial sifilide papulo-pustuloase diseminate, care devin necrotice, formand ulceratii acoperite de cruste cenusii rupioide. Afecteaza predominant extremitatea cefalica.

Caracterul distructiv al sifilidelor ulceroase este greu de explicat, emitandu - se mai multe ipoteze:

  • reactie hiperergica (lues alergie Bishke). Nu se explica serologia negativa din anumite cazuri. Unele studii au aratat alterarea selectiva a raspunsului imun fata de Treponema pallidum, n timp ce altele au evidentiat un raspuns imun exagerat;
  • virulenta deosebita a unor tulpini de Trponema pallidum si dermotropismul putemic al acestora. Paradoxal, leziunile sunt sarace in treponeme;
  • participarea terenului tarat, in speta la persoanele infectate HIV;
  • asociatii microbiene.

Degos distinge, in functie de comportamentul serologic, doua forme de sifilis malign precoce:

  • o forma cu serologie negativa si pozitivare in timpul tratamentului;
  • o forma cu serologie pozitiva de la inceput.

Perioada de sifilis secundar dureaza 2-3 ani (limitele sunt relative), iar reactiile serologice sunt intens pozitive in toate cazurile.

Sifilisul tertiar

Apare la 16% din cazurile cu sifilis netratat. Dupa stingerea perioadei secundare, urmeaza o perioada de liniste aparenta (1-20 ani), in cursul careia infectia specifica persista in organism.

Leziunile din sifilisul tertiar sunt numeric putine, grupate, profunde si distructive. Au nuanta rosietic-aramie si sunt nedureroase. Sunt sarace in treponeme.

Manifestarile cutanate cuprind:

  • sifilidele nodulare (tuberculoase) - apar in medie dupa 4 ani de la infectare si au ca leziune elementara nodulul sifilitic, cu diametrul 3-5 mm, rotund, dur, rosu-aramiu. Se localizeaza mai ales la fata, membre si in pielea capului. Nodulii se grupeaza in placi sau placarde cu evolutie excentrica si cicatrizare (cicatrice perfecta) in partea centrala.

Dupa aspect, sifilidele pot fi inelare, arciforme, corimbiforme si in impuscatura de alice.

Dupa evolutie, sifilidele sunt uscate sau ulceroase.

Diferentierea trebuie facuta in primul rand cu lupusul tuberculos (cicatricea este imperfecta, existand noduli de recidiva), apoi cu nodulii din lepra, leishmanioza cutanata;

Goma sifilitica - este o formatiune tumorala hipodermica, cu diametrul de 2-4 cm, care trece prin stadiile de cruditate, ramolire, ulceratie si cicatrizare. ntreaga evolutie dureaza 3-4 luni, lasand la sfarsitul acestei perioade o cicatrice de obicei regulata. Gomele sifilitice se intalnesc mai frecvent pe scalp, frunte, fese, presternal, supraclavicular sau pretibial.

Goma sifilitica, in faza de cruditate, trebuie deosebita de fibroame, eritemul nodos, eritemul indurat Bazin, sarcoide, chisturi. n faza de ulceratie trebuie diferentiata de micoze profunde, cancere ulcerate, ulceratii cu alta etiologie. n permanenta, trebuie avuta in vedere diferentierea de goma tuberculoasa, care creste mai lent si se insoteste de semne de impregnare bacilara, iar in perioada de ulceratie, marginile sunt moi, neregulate (in goma sifilitica, marginile sunt taiate drept si au chenar rosu aramiu) si fundul anfractuos, cu granulatii galbene. Cicatricea din goma tuberculoasa este deformanta.

Manifestarile la nivelul mucoaselor, in special la nivelul mucoasei bucale, cuprind gomele si mai rar sifilidele nodulare. Ulceratiile necrotice distrug lueta, palatul moale si dur, iar interesarea limbii duce la glosita ulceroasa, scleroasa sau sclero-gomoasa profunda.

Leziunile osoase cele mai obisnuite sunt osteoperiostita plastica a oaselor lungi, ducand la deformarea acestora (ex: tibie in iatagan) si osteoperiostita gomoasa, mai frecventa la oasele craniului si ale nasului, cu efect distructiv (nas in sa, nas in lorneta).

Manifestarile viscerale in sifilisul tertiar pot fi diverse. Cu predilectie sunt afectate:

  • aparatul cardiovascular - anevrism aortic, afectarea valvulelor aortice, coronarita, miocardita;
  • sistemul nervos - tabes, paralizie generala progresiva;
  • ficatul - ciroza secundara leziunilor sclero - gomoase.

Mai pot fi de asemenea interesati ochii, tubul digestiv, aparatul respirator, glandele endocrine.

n sifilisul tertiar, reactiile serologice clasice sunt pozitive intr-o proportie de 60%, in timp ce reactiile imunoserologice antitreponemice sunt constant pozitive.

Sifilisul latent

Apreciaza articolul
Distribuie
Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2018, All rights reserved