/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » SIDA - manifestari cutanate

SIDA - manifestari cutanate

           

SIDA reprezinta ultima etapa evolutiva a bolii cronice virale, cauzata de HIV.

Denumirea de SIDA provine din franceza, semnificand sindromui de imunodeficienta dobandita.

HIV (Human Immunodeficiency Virus) este un retrovirus care cuprinde 2 tipuri:

  • HIV 1 - mai raspandit in Africa Centrala si este raspunzator de aproape toate infectiile HIV din Europa si America de Nord;
  • HIV 2 - raspandit in Africa de Vest.

tinta principaia a HIV o reprezinta receptorui CD4, explieand astfel de ce in cursul acestei infectii cele mai afectate sunt limfocitele T helper. in defmitiv, imunodeficienta este consecinta distrugerii limfocitelor T helper si sta la baza aparitiei infectiilor si proceselor tumorale.

Sesizata de lumea medicala in anul 1981, ulterior aceasta infectie a avut si continua sa imbrace caracter exploziv. Primul caz de infectie HIV a fost confirmat in Romania in 1985.

Pana la aceasta data, pe glob au fost infectate HIV peste 50 milioane persoane, din care peste 16 milioane au decedat. Anual se infecteaza aproximativ 5 milioane de persoane si circa 2,5 milioane decedeaza.

in Romania, pana la 30 septembrie 2005 au fost inregistrate 15 998 de cazuri de infectie HIV / SIDA, dintre acestia, 11 698 fiind copii. La acea data erau in viata 11 035 de persoane cu infectie HIV / SIDA.

Dupa datele OMS, infectia HIV se transmite:

  • heterosexual (55-70% din cazuri);
  • homosexual (5-10% din cazuri);
  • droguri i. v. (5-10% din cazuri);
  • transfuzii (3-5% din cazuri);
  • alte cai (0-17% din cazuri): mama-fat, in timpul sarcinii, in timpul nasterii sau prin alaptare.

Principalele grupe de risc sunt:

  • homosexualii si bisexualii;
  • toxicomanii ce isi administreaza drogurile parenteral;
  • politransfuzatii, in special hemofilicii;
  • prostituatele;
  • nou-nascutii din mame infectate.

Riscul transmiterii sexuale a infectiei HIV este mai mare daca partenerul sau partenera se afla intr-un stadiu mai avansat al infectiei, daca nu urmeaza tratament cu antiretrovirale si cand exista eroziuni sau modificari inflamatorii genitale (ITS cresc susceptibilitatea fata de infectia HIV). Contactul sexual in cursul ciclului menstrual creste riscul transmiterii infectiei HIV. Folosirea sistematica a prezervativelor scade foarte mult riscul de infectie.Barbatii necircumcisi au un rise mai mare de a contracta infectia HIV in caz de raport sexual cu persoane infectate.

Infectia primara cu HIV se manifesta clinic la 40-90% din cazuri, dupa o perioada de incubatie medie de 10 - 15 zile (3 zile - 3 luni). Bolnavii pot prezenta: sindrom febril (38 - 39,5C), cefalee, transpiratii, astenie, exantem rozeoliform, eroziuni si ulceratii la nivelul mucoasei bucale si/sau genitale. De asemenea, pot fi prezente manifestari gastrointestinaie (anorexie, greata, varsaturi, diaree), limfadenopatie, semne neurologice (meningo-encefaiita aseptica, neuropatie periferica), artralgii, mialgii, pneumopatie. Aceste manifestari constituie sindromul retroviral acut, a carui evolutie este in medie de 14 zile (cuprinsa intre cateva zile si 10 saptamani), dupa care bolnavii devin purtatori asimptomatici seropozitivi.

Exameneie biologice evidentiaza limfopenie, scaderea CD4, cresterea CD8.

Diagnosticul infectiei primare cu HIV consta in:

  • evidentierea antigenului P24, care dispare in momentul seroconversiei;
  • izolarea virusului din sange sau din lichidul cefalorahidian;
  • evidentierea anticorpilor anti-HIV, prin ELISA si Western Blot (initial anticorpii sunt de tip IgM).

Primii anticorpi pusi in evidenta prin Western Blot sunt anticorpii contra proteinei de invelis si proteinei miezului p24. Serologia se pozitiveaza in jur de 3 - 6 saptamani dupa contaminare, in medie la 3 saptamani dupa sindromui clinic de primoinfectie.

Redam in continuare stadializarea infectei HIV:

Categorie clinica

CD4+/mmc

A

B

C

>500

Al

B1

Cl

200-499

A2

B2

C2

<200

A3

B3

C3

Categoria A:

  • sindromul retroviral acut infectia HIV asimptomatica
  • limfadenopatia generalizata persistenta.

Categoria B:

  • infectie HIV simptomatica cu exceptia manifestarilor din A si C
  • cuprinde:
    • semne constitutional
    • angiomatoza bacilara
    • candidoza vaginala (>1 luna)
    • candidoza bucala
    • displazia cervicala, carcinom in situ etc.

Categoria C:

  • candidoza esofagiana, traheobronsica
  • infectie extrapulmonara cu M. Tuberculolis, M. Avium, M. Kansasii
  • pneumonii recidivante
  • pneumonie cu P. Carinii
  • bacteriemie cu Salmonella
  • coccidiomicoza, criptococoza, histoplasmiza (extrapulmonare)
  • criptosporidioza
  • isosporidioza
  • toxoplasmoza cerebrala
  • CMV (alte localizari decat ficat, splina, gangiioni limfatici)
  • HSV (ulceratii cronice, bronsita, pneumonie)
  • encefalopatie HIV
  • leucoencefalopatie progresiva multifocala
  • casexie HIV sarcom Kaposi
  • limfoame
  • cancer invaziv de col uterin.

Categoriile A3, B3 si C sunt definitorii pentru SIDA.

Trebuie spus de asemenea ca pana la instalarea SIDA, exista o perioada de ani de zile asimptomatica. Asadar, problemele epidemiologice ridicate de infectia HIV raman importante datorita, in principal, persoanelor infectate, aparent sanatoase. Coinfectia HIV si virus hepatitic C sau virus hepatitic B poate duce la o evolutie mai rapida a bolii.

Infectia HIV este responsabila de un mare numar de manifestari dermatologice. in literatura de speciaiitate, se apreciaza ca 30-60% din pacientii cu infectie HIV asimptomatica si 80-100% din cei cu SIDA au manifestari cutaneo-mucoase. Unele dintre ele (maladia Kaposi, cryptococoza sau alte infectii oportuniste) sunt evocatoare pentru aceasta infectie. in plus, exista o serie de dermatoze banale, mai frecvente la seropozitivii HIV, comparativ cu populatia martor, afectiuni pe care le vom trece in revista in ceea ce urmeaza. Mai adaugam faptul ca unele manifestari cutanate sunt induse intre criteriile de diagnostic pentru categoriile B si C.

Manifestari cutanate neoplazice

Sarcomul Kaposi - forma epidemica (sidatica)

Sarcomul Kaposi este o tumora multifocala, de origine endoteliala. A fost descris prima data de Moritz Kaposi in 1872. Este prezent la peste 25% din persoanele cu SIDA.

Homosexualii si bisexualii au riscuri de dezvoltare a sarcomului Kaposi de 10 ori mai mare decat alte categorii de persoane cu SIDA.

Pentru sarcomul Kaposi forma epidemica, preponderenta masculina este coplesitoare (sex ratio 106/1).

Varsta medie de aparitie a sarcomului Kaposi la seropozitivii HIV este de 30-40 ani, inregistrandu-se de asemenea cazuri si la copii.

Etiologia nu este elucidata, dar tot mai multe date tind sa confirme rolul patogen al virusului herpetic uman 8 (HHVg), in toate formele de sarcom Kaposi.

Detectarea de secvente HHVg in sangele persoanelor pozitive pentru HIV este factor predictiv pentru dezvoltarea sarcomului Kaposi. De asemenea, s-a remarcat evolutia favorabila a acestei tumori dupa tratamentul cu antiretrovirale, odata cu scaderea incarcaturii pentru HHVg. Mentionam ca acest virus este asociat si cu alte afectiuni: maladia Castleman multicentrica, limfoame cavitare (limfoame B), hemopatii, tumori vasculare.

Manifestarile clinice constau in placi eritemato-violacee, care nu dispar la presiune si noduli mici numerosi, ce apar precoce pe trunchi si fata. Interesarea mucoaselor este frecventa. Afectarea extracutanata (ganglionara, viscerala) este des intalnita si precoce.

Un subiect HIV pozitiv care prezinta sarcomul Kaposi este incadrat in categoria C.

Evolutia sarcomului Kaposi, forma epidemica, este agresiva, supravietuirea fiind intre 1,5-3 ani.

Cu aceasta ocazie, amintim si celelalte forme clinice de sarcom Kaposi:

forma clasica - este mai frecventa la evreii din Europa de Est si la mediteraneeni. Afecteaza mai ales barbatii trecuti de 50 ani (sex ratio 10/1 15/1). Boala are localizare de regula acrala. Tabloul clinic consta in placi violacee, pseudoangiomatoase, pe care apar secundar tumori ulcerate si hemoragice. Localizarea pe mucoase, la nivelul ganglionilor si viscerala este tardiva (dupa ani de evolutie) si la mai putin de 10% din bolnavi. Leziunile membrelor produc adesea limfedem cronic, iar in timp elefantiazisul kaposian. Dupa mai multi ani de evolutie poate sa apara a doua neoplazie (limfom Hodgkin, limfoame non-hodgkiniene etc.).

Sarcomul Kaposi, forma clasica, trebuie deosebit de micozisul fungoid, forma tumorala d'emblee (Vidall - Brocq), de leziunile din pseudokaposi, etc. Varianta de angiosarcom Kaposi limfadenopatic (LAKS) trebuie diferentiata de sindromui Stewart -Treves (tumora maligna de origine endoteliala si limfatica care survine pe limfedem cronic). De asemenea, sarcomul Kaposi trebuie diferentiat de pseudo-sindromui Stewart-Treves, care reprezinta metastazarea intralimfatica a unei tumori epiteliale.

Sarcomul Kaposi, forma clasica, are prognostic relativ bun, supravietuirea medie depasind 10 - 15 ani (deces prin alte cauze);

forma endemica africana - se intalneste mai frecvent in tarile din Africa sub-sahariana. Varsta de debut la adulti este intre 25 si 40 ani, iar la copii intre 2 - 15 ani. Este mai frecventa la sexul masculin (la adulti, sex ratio, 17/1; la copii, sex ratio, 3/1). S-au descris patru forme clinice majore: nodulara, florida, infiltrativa si limfadenopatica. Forma endemica africana de sarcom Kaposi este agresiva, supravietuirea in forma limfadenopatica fulminanta fiind de 2 - 3 ani. Formele florida si infiltrativa au agresivitate locala, afectand oasele subiacente;

sarcom Kaposi asociat formelor iatrogene de imunodepresie - la bolnavii cu transplant renal, frecventa este de 500 ori mai mare decat la restul populatiei. La acesti bolnavi, reprezinta 3,2% din tumorile mailgne si in 50% din cazuri invadeaza ganglionii sau viscerele. Poate fi intalnit si la bolnavii cu limfoame sau alte cancere. Evolutia este cronica sau rapid progresiva. Se poate remite dupa intreruperea tratamentului cu imunosupresoare.

Tratamentul sarcomului Kaposi este o problema inca nerezolvata.

Ca metode de tratament citam: monochimioterapia (Bleomicina pe cale generala sau intralezional); polichimioterapia (Adriamicina, Bleomicina, Vincristina); chimioterapie sistemica (alcaloizi de Vinca si Bleomicina) combinata cu Zidovudine; radioterapia (20 - 30 Grays in 5 - 20 sedinta); excizia chirurgicala (in leziuni limitate); crioterapia; laser cu C02; electrocauterizare; antivirale (Acyclovir); Interferon asociat cu Zidovudine; hCG (hormonul gonadotrofic corionic); Interferon a2 recombinat (are efect antiviral, antitumoral si imunomodulator).

La sidatici, mijloacele terapeutice sunt restrictive, excluzandu-se cele care conduc la imunodepresie (chimioterapia, radioterapia). Anumite studii releva efectele benefice, uneori curative, ale triterapiei cu antiproteaze pentru maladia Kaposi asociata infectiei HIV. Ameliorarea pare mai mult in raport cu restaurarea sistemului imunitar, decat prin diminuarea incarcaturii virale cu HIV. Aceasta restaurare a imunitatii ar putea fi responsabila de negativarea HHV8, cum s-a raportat recent la pacienti ce raspund la tratamentul cu antiproteaze.

HHV8 pare a fi sensibil la antiherpeticele cidofovir, foscavir, gancyclovir. Totusi, nici un studiu nu a aratat eficacitatea acestor antivirale in sarcomul Kaposi.

Limfoame cutanate

Riscul aparitiei limfoamelor este de 60 ori mai mare la infectatii HIV. Limfoamele cutanate sunt rare, dar de inalta malignitate. Majoritatea sunt cu limfocite B.

Carcinoame spinocelulare

Datele sunt contradictorii. Unele studii afirma caracterul multiplu si evolutia extensiv-delabranta, in timp ce altele vorbesc doar de frecventa lor anormala, nu si de gravitatea particulara. Nu se pot face corelatii intre numarul, topografia carcinoamelor spinocelulare si gradul imunodepresiei.

Homosexualii au rise crescut de a dezvolta carcinoame spinocelulare in regiunea ano-genitala. intre factorii oncogeni, papilomavirusurile ocupa un loc aparte.

Melanomul

Incidenta pare mult mai mare decat la restul populatiei. Varsta medie de aparitie a melanomului la bolnavii cu SIDA este de aproximativ 30 ani. Melanomul extensiv in suprafata este forma clinica cea mai frecventa.

Manifestari cutanate infectioase

Un punct comun atat pentru patologia tumorala cat si pentru cea infectioasa, pare sa fie acela ca infectia celulelor Langerhans cu HIV diminua densitatea celulara si capacitatea de prezentare a antigenelor limfocitelor, scazand astfel imunosupravegherea cutanata.

Infectii virale

Herpesul cutaneo-mucos are aspect clinic mai sever (ulceratii cronice, uneori diseminare hematogena), iar prevalenta este mai ridicata la bolnavii de SIDA. Peste 8% din infectiile cronice herpetice si/sau recurente la sidatici, sunt date de suse rezistente la Acyclovir, necesitand tratament cu Foscarnet.

Herpesul zoster este extins, necrotic si hiperalgic. in 20% din cazuri este recidivant. S-a remarcat, de asemenea, ca herpesul zoster poate sa apara la scurt timp dupa varicela.

Molluscum contagiosum este mult mai frecvent la copiii infectati cu HIV, comparativ cu adultii. Localizarea de electie este la fata si imbraca aspect profuz.

Condiloamele acuminate ano-genitale imbraca obisnuit aspect tumoral. Sunt rezistente la tratamentele obisnuite si rapid recidivante. Cervicitele cu papilomavirusuri sufera transformare de 10 ori mai frecventa decat la persoanele HIV negative.

Infectiile cu tulpini oncogene de HPV (in special 16, 18, 31, 33) determina aparitia papulozei bowenoide, carcinomului in situ, cancerului de col uterin, penian sau anal.

Leucoplazia paroasa a limbii (OHL - Oral Hairy Leukoplakia), produsa de virusul Epstein Barr, consta in leziuni albe, diskeratozice, filiforme, pe marginea limbii, mai rar pe mucoasa jugala. Apare la 5 - 10 ani de la primoinfectia HIV si se coreleaza cu rise crescut de evolutie spre SIDA. Desi este considerata o afectiune specifica infectiei HIV, au fost descrise cateva cazuri la persoane cu imunodeficienta dupa transplant de organe si la pacientii cu leucemie sub polichimoterapie.

Leucoplazia paroasa a limbii trebuie diferentiata de lichenul plan, keratoze traumatice, nevul alb spongios, carcinom la debut.

Tratamentul se confunda cu tratamentul infectiei HIV. S-a propus si administrare de Acyclovir 800 mg de 5 ori pe zi.

Infectii bacteriene

Angiomatoza bacilara este o infectie oportunista, germenul incriminat fiind Bartonella (Rochalimea) henselae, mai rar B. quintana, Bartonella apartine ordinului Rickettsii. Leziunile cutanate sunt noduli angiomatosi, rosii - violacei (uneori asemanatori cu sarcomul Kaposi) sau cu aspect pseudobotriomicomatos. Eruptia puaie fi generalizata (mai putin pe palme, plante si mucoasa bucala). Aspectul histopatologic este sugestiv si cu atat mai necesar cu cat diagnosticul bacteriologic necesita laboratoare specializate.

Infectiile stafilococice sunt multifocale si/sau recidivante. Se complica cu infectii sistemice.

Rata purtatorilor de stafilococ auriu este dubla fata de populatia seronegativa. Pot sa apara furuncule, flegmoane, botriomicoame, dermohipodermita strepto-stafilococica, ectime, miozite infectioase. Indiferent de forma clinica, se remarca un caracter extensiv, rezistenta la tratamente si tendinta la recidive. O foliculita acneiforma trenanta poate evoca infectia HIV.

Infectii oportuniste precum cryptococoza, histoplasmoza, mycobacterioze atipice, sunt intalnite la infectatii HIV.

Infectia cu treponema pallidum imbraca aspect particular. Interrelatiile sifilis-infeetia HIV sunt complexe:

  • ambele apartin ITS;
  • riscul contaminarii creste odata cu cresterea numarului partenerilor;
  • coinfectia treponema pallidum - HIV influenteaza evolutia fiecareia dintre afectiuni.

La bolnavii seropozitivi pentru HIV, sifilisul secundar are evolutie mai severa. in particular, survine sifilisul malign, cu complicatii neurologice mai frecvente si mai precoce. Apar de asemenea complicatii oculare: uveita, iridociclita, corioretinita, nevrita optica retrobulbara.

Perioada de latenta intre sifilisul primar si cel secundar si cea dintre sifilisul secundar si tertiar sunt mult scurtate. Uneori serologia pentru sifilis in stadiul secundar este negativa. Raspunsul la tratament este mai slab. Se administreaza Penicilina, 15-20 milioane u. i./zi, i.v., cure prelungite. Examinarea LCR este obligatorie in timpul supravegherii eficientei terapeutice.

Amintim de asemenea faptul ca prezenta de leziuni in zona genitala produse de infectia treponemica, faciliteaza infectia HIV.

Ramanand in contextul ITS, mai adaugam unele observatii facute in Africa, care releva lipsa raspunsului la terapia cu sulfamide si chinolone in sancrul moale la persoanele HIV pozitive.

Infectii fungice

Candidoza mucoaselor este severa si intereseaza marea majoritate a bolnavilor.

Dermatofitiile nu par mai frecvente la infectatii HIV, dar sunt mai extinse. S-a descris onicomicoza alba proximala in populatia pediatrica HIV - pozitiva.

Alte dermatoze

Sunt considerate dermatoze cu o frecventa anormala la infectatii HIV: porfiria cutanata tardiva, lichenul plan actinic, granulomul inelar, pseudolimfomul actinic, fotosensfbiiitate ia medicamente.

Porfiria cutanata tardiva la infectatii HIV a fost sesizata prima data in 1987, pentru ca apoi, tot mai multe cazuri sa fie semnalate. Porfiria cutanata tardiva poate preceda diagnosticul infectiei HIV. Merita subliniat faptul ca la infectatii HIV exista adesea si infectie cu virusul hepatitei C.

Reactiile postmedicamentoase sunt de 10 - 100 de ori mai frecvente ia infectatii HIV, comparativ cu imunocompetentii. Aspectul pare paradoxal, tinand cont de anergia profunda la alti stimuli imunologici in cadrul infectiei HIV. Cel mai frecvent se inregistraza eruptii la sulfamide si aminopeniciline. Spectral manifestarilor clinice include eruptii morbiliforme, eruptii lichenoide, pseudoporfiria, purpura trombocitopenica, interesari ale fanerelor. S-au inregistrat si forme grave de eritem polimorf.

Se stie ca subiectii cu acetilare hepatica lenta sunt mai susceptibili la reactii cutanate la medicamente. Fenotipul acetilarii, genetic determinat, poate fi castigat in cursul progresiei infectiei HIV, ceea ce ar explica frecventa crescuta a reactiilor postmedicamentoase la acesti bolnavi.

Dermatita atopica se particularizeaza prin instalare si agravare rapida. Se intalneste la 10-20 % din persoanele HIV pozitive, frecventa fiind mai ridicata in populatia HIV - pediatrica (50 %). Infectia HIV si dermatita atopica au un profil citokinic THi comun, ceea ce explica formele mai severe de boala si rezistenta la tratament.

Dermatita seboreica este intalnita frecvent la persoanele cu infectie HIV / SIDA.

Scabia imbraca adesea aspect de scabie norvegiana.

Prurigo, instalat recent si refractar la tratament, trebuie sa atraga atentia asupra unei eventuale infectii HIV, mai ales daca survine pe xeroza tegumentara.

Foliculita cu eozinofile - intalnim papulo-pustule foliculare diseminate. Este constant pruritul. Survine in contextul unei imunodepresii, adesea avansata. Lipseste leucocitoza. Predomina la sexul masculin. Patogenia este neclara (rolul pityrosporum? demodex? etc.) trebuie deosebita de foliculitele pustuloase cu eozinofile descrise de Ofuji, indeosebi la japonezi, la subiectii imunocompetenti.

Dermatita papuloasa asociata SIDA consta in eruptie papuloasa cronica nespecifica, de etiologie neprecizata. Dupa unii autori, aceasta este o forma particulara a foliculitei cu eozinofile.

Psoriazisul se instaleaza brutal si lipsesc antecendetele heredocolaterale de psoriazis. Expresia clinica este polimorfa si se asociaza cu prurit. S-au descris forme atipice si grave (eritrodermizare). Tratamentul este greu de condus.

Xerodermia si ichtioza castigata se intalnesc la 25 - 50 % din cazuri si au etiologie imprecisa (malnutritie?, igiena precara?, hepatopatia?, imunodepresia?). Severitatea lor se coreleaza cu gradul de imunodepresie. Xerodermia poate fi accentuata de antiretrovirale.

Hipertricoza ciliara a fost observata de unii specialisti la bolnavii cu SIDA. Aftectarea unghiilor - in 33% din cazuri s-au constatat onicomicoze, majoritatea determinate de Tr. rubrum. Se mai remarca eritem periunghial, hemoragii filiforme, leuconichie, banda neagra etc.

Alopecia difuza a fost remarcata frecvent la pacientii seropozitivi pentru HIV.

Boli vasculare precum purpura trombocitopenica, vasculita leucocitoclazica, granulomatoza limfomatoida, au fost descrise la bolnavii infectati HIV.

Desigur, lista ramane deschisa. Prelungirea vietii, gratie tratamentelor profilactice ale infectiilor oportuniste si terapiei cu antiretrovirale a bolii de baza, va permite studii complexe care pot aduce noi precizari asupra patologiei cutanate in SIDA.

Desi imbunatatirea statusului imun prin inhibarea replicarii virale a facut ca incidenta infectiilor oportuniste sa fie mai mica, iar manifestarile cutanate ale infectiei HIV sa fie mai putin dramatice, in ultimul timp s-a conturat o noua patologie, iegata de tratamentul acestei infectii:

- sindromul de reconstructie imuna: poate sa apara odata cu corectarea, sub tratament antiretroviral, a deficitului imun. Se caracterizeaza prin instalarea sau agravarea unei dermatoze. Mai frecvent este vorba de reactiile paradoxale din tuberculoza sau alte infectii cu micobacterii, reactivarea herpesului zoster, a fotodermatozelor, prurigourilor, foliculitelor sau a dermatitei atopice;

- sindromul lipodistrofic: a fost sesizat prima data in 1997-1998 si descris in 1999

de Carr si colab. Este intalnit, in functie de studiile efectuate, la 10 - 80 % din cazuri. Se dezvolta dupa aproximativ 21 luni de tratament cu antiproteaze sau cu inhibitori ai reverstranscriptazei.

Factorii de rise pentru aparitia acestui sindrom sunt: sexul feminin; varsta avansata; scaderea in greutate inaintea inceperii triterapiei; durata tratamentului antiretroviral; asocierea Ritanavir / Saquinavir sau Indinavir; utilizarea de Stavudina; consumul de droguri (nu cele i.v.).

S-au emis doua ipoteze: toxicitatea mitocondriala; inhibitia prin inhibitorii de proteaza a doua enzime reglatoare pentru metabolismul lipidic (CRABP - 1 si LRP).

Sub aspect clinic se remarca modificarea repartitiei corporale a grasimii. Are loc pierderea de grasime la nivelul faciesului, bratelor, gambelor si feselor si acumularea de grasime la nivelul abdomenului, sanului si regiunii dorso - cervicale. Proeminenta mschilor si a venelor determina un aspect pseudoatletic, iar disparitia grasimii din regiunile malare si parotidiene determina aspectul pseudocasectic.

La acesti bolnavi pot fi asociate anumite anomalii metabolice: hiperlipidemie, cresterea colesterolului, cresterea trigliceridelor si prezenta hiperglicemiei a jeun sau intoleranta la glucoza dupa testul de incarcare cu aceasta substanta.

In fine, in lumea dermatologilor nu s-a gasit raspuns la intrebarea in fata carei dermatoze sa soliciti serodiagnosticul HIV. Multi practicieni considera necesara aceasta investigate la bolnavii care prezinta urmatoarea patologie: ITS, sarcom Kaposi, candidoza bucala persistenta in absenta factorilor favorizanti clasici, leucoplazia orala paroasa, molluscum contagiosum profuz, herpes cutaneo-mucos cronic, herpes zoster cronic, cryptococoza sau infectii cu alti oportunisti.

Bineinteles, trebuie luati in consideratie si alti factori precum contextul social, caracterul atipic al unor dermatoze, alte simptome evocatoare (astenie, stare generala agravata, etc.).

La ora actuala, obiectivele tratamentului sunt reprezentate de marirea sperantei de viata si diminuarea frecventei infectiilor oportuniste, cu ameliorarea calitatii vietii bolnavilor.

Tratamentul cu antiretrovirale doar scade incarcatura virala si este foarte costisitor. De asemenea, nu s-a elaborat un vaccin eficient fata de infectia HIV.

in aceste conditii, trebuie acordata in continuare o atentie deosebita activitatii de educatie pentru sanatate: reducerea numarului de parteneri sexuali, utilizarea prezervativului, prevenirea si tratarea altor boli transmise sexual, reducerea sexului comercial, reducerea consumului de droguri, utilizarea seringilor de unica folosinta, sterilizarea corecta a instrumentarului, investigarea pentru infectia HIV a donatorilor de sange si organe etc.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.