/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » Sarcoptes scabiei (scabia)

Sarcoptes scabiei (scabia)

           

Autor: Laura SMOCHINA

Morfologie Ciclul de dezvoltare Parazitarea Patogenitatea Tratament Imunitate si receptivitate

Sarcoptes scabiei(scabia) este un acarian din familia Sarcoptidae, de forma globuloasa, pentru care este caracteristica prezenta epimeritelor (ingrosari la baza membrelor). Este un acarian microscopic ce paraziteaza in grosimea epidermei. Familia Sarcoptidae include circa 5 genuri ce au in calitate de gazda diverse grupe de mamifere. Datorita lipsei unei specializari inguste, acesti paraziti pot trece cu usurinta de pe o gazda pe alta.

Morfologie

Sarcoptes scabiei are o forma globuloasa, usor ovalara. Corpul este ecoperit cu o cuticula subtire aproape stravezie, care poarta striatii caracteristice. Pe partea dorsala sunt dispusi numerosi spini si fire de par. Picioarele sunt scurte si groase purtind la extremitati ventuze sau fire de par. Dimorfismul sexual este bine pronuntat (vezi fig.1). La mascul perechea intii, a doua si a patra de membre se termina cu baghete sau cu ventuze, si numai perechea a treia se termina cu firul de par. La femela ambele perechi de picioare posterioare (a treia si a patra) se termina cu cite un fir mare de par. De asemenea, sexele se pot deosebi si prin dimensiunile si forma lor. Femela masoara circa 300 ? 350 ? (circa 0.3 - 0.4 mm) si are forma ovalara, cu axul mare antero-posterior, iar masculul masoara doar 150 ? 200 ? si are forma mai rotunda.



Fig.1: Sarcoptes scabiei, mascul si femela.

Femela poseda pe fata dorsala, in jumatatea anterioara, cite 3 spini mari de fiecare parte, iar in jumatatea posterioara de fiecare parte cite 7 spini mari, bifurcati la virf. In plus, intreaga portiune a fetei dorsale este presarata cu spini mici, care formeaza un briu.

Ciclul de dezvoltare

Femela este ovipara. Ouale sunt ovalare, masurind 150 pe 100 ?. In momentul depunerii ele prezinta un inceput de dezvoltare a embrionului. In mod cu totul exceptional femela poate fi insa si vivipara (in cursul unor boli cum este lepra, fertilitatea parazitului creste considerabil). Din ou eclozeaza dupa 2-3 zile larva hexapoda, la care primele doua perechi de picioare se termina cu ventuze, pe cind cea de treia ? cu cite un fir. Larva iesita din ou nu este capabila de a sapa galerii in epiderma, de aceea se hraneste cu detritusul organic acumulat in galerii in rezultatul activitatii vitale ale femelei. Dupa mai multe napirliri in cursul carora creste, ea se va transforma in nimfa octapoda, la care perechea a patra de picioare e mai mica si se termina cu un fir de par mai scurt. Dupa o noua napirlire apar adultii, masculi si femele ( vezi fig.2). Orificiul de depunere a oualelor - tocostomul, poate sa lipseasca la femela adulta care se acupleaza, si dupa o noua napirlire apare si acest orificiu. Ciclul de dezvoltare decurge aproximativ 15 zile. La o durata a vietii de doar 1.5-2 luni, femela depune de la 20 pina la 50 oua.



Fig.2: Ciclul de de zvoltare la Sarcoptes scabiei:
1.- ou; 2.- larva; 3.- nimfa1; 4.- nimfa2; 5.- adulti.

Parazitarea

Sarcoptidele sapa galerii in epiderma, localizindu-se intre granitele straturilor spinos si cornos, unde se hranesc cu celulele ultimului strat ( vezi fig.3).



Fig.3: Reprezentarea schematica a scabiei localizata in epiteliu.

Dupa copulare acestea, de obicei, ies la suprafata pielii unde sapa noi galerii, in care napirlesc si se transforma in femele apte pentru depunerea oualelor. Reinstalarea capuselor are loc, de regula, in timpul noptii, cind suprafata pielii se incalzeste si se umezeste intr-o anumita masura, datorita activitatii glandelor sudoripare si sebacee. Odata cu scaderea temperaturii se diminueaza activitatea acestor paraziti.

Pentru crearea galeriilor, parazitul indoaie chelicerele si initial face o gaura mica in care introduce prima pereche de membre, apoi odata cu adincirea galerii datorita activitatii chelicerelor, introduce a doua pereche de membre si treptat se incorporeaza complet in orificiul galeriei. Procesul de includere a parazitului in epiderma se realizeaza rapid (in decurs de 2,5 -10 min), odata cu inaintarea in profunzimea epidermei, acesta va face o serie de orificii de ventilare (galerii mici verticale), care comunica cu galeria centrala, de regula, ouale sunt depuse linga aceste orificii.

Scabia se poate localiza in diverse regiuni ale pielii, dar mai frecvent acestea prefera regiunile subtiri ale epiteliului (spatiul interdigitar,marginile cubitale ale mainilor).

Dintre toate formele ciclului de dezvoltare cea mai putin mobila este femela ovigera, care nu se deplaseaza decit pentru a sapa galerii pentru a-si depune ouale. Forma cea mai mobila este reprezentata de femela pubera, care poate trece cu usurinta de pe o gazda pe alta, fiind deci forma cea mai contagioasa, ce capata maxim de mobilitate in timpul noptii.

Patogenitatea

Sarcoptes scabiei este agentul cauzal al scabiei. Scabia este o dermatoza foarte pruriginoasa, cu manifestari mai pronuntate noaptea. Regiunile cutanate de electie in care se localizeaza parazitul sunt: spatiile interdigitale si fetele laterale ale degetelor, bordurile cubitale ale miinilor, regiunea articulara a pumnului. Mai putin parazitate sunt: capul, gitul, fata si spatele ( vezi fig.4).



Fig.4: Pielea afectata de scabie.

Semnul obiectiv al bolii,ce trebuie cautat in regiunile de electie este prezenta tunelurilor pe care le sapa femela ovigera. Acestea se prezinta ca niste dire sinuoase, lungi de citiva milimetri (pot ajunge pina la 2 cm). In cazul neingrijirii pielii in tunel pot fi antrenate diverse impuritati, tunelul continind de asemenea numeroase oua, precum si materiile fecale ale acarianului.

Un alt semn obiectiv al scabiei este aparitia viziculelor minuscule, translucide (?veziculele prelate?) in vecinatatea imediata a tunelului sapat de parazit. Atit aceste vezicule, cit si puruitul cutanat intens reprezinta manifestari alergice la toxinele parazitului si tin de sensibilizarea bolnavului la ele. Puruitul intens il sileste pe bolnav sa se scarpine (constient sau inconstient in timpul noptii), in timpul scarpinarii se deschid galeriile si parazitii sunt transportati cu ajutorul miinilor in regiunile neafectate ale pielii. Astfel, are loc raspindirea mai rapida a parazitului, fapt ce complica mai mult tabloul clinic.

In unle cazuri se remarca disparitia simptomelor scabiei in momentul aparitiei unor alte boli generale intercurente, ca pneumonie, erizipel si altele; cu aceasta ocazie, pruritul scade si dispare, galeriile epidermice dispar si scabia pare a fi vindecata, pentru a reaparea la vindecarea bolii nou intervenite, datorita eclozarii oualelor ramase in fostele galerii, care se dezvolta odata cu aparitia unor conditii prielnice.

Tratament

Tratamentul se poate face, in general, cu Lindan (gamahexanclorhexan) in vaselina 0,1 % la copii si 1% la adulti; sulf in vaselina 3 ? 5% la copii si 10 % la adulti sau benzoate de benzil 12% la copii si 25% la adulti. Rezultatele satisfacatoare se mai pot obtine cu Mitigal, Furax etc.

Imunitate si receptivitate

Exista terenuri receptive si nereceptive pentru dezvoltarea parazitilor. Astfel, s-a observat in unele tari subdezvoltate un procent foarte ridicat de imbolnaviri cu scabie la copii si, dimpotriva dobindirea de catre adulti a unei imunitati in urma atacurilor anterioare de scabie. Exista si terenuri exagerat de receptive, care favorizeaza la extrem inmultirea parazitilor prin cresterea fertilitatii lor (scabia norvegiana).

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.