/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » Rinichiul

Rinichiul

           

Rinichiul este un organ pereche, a carui forma este asemanata, clasic, cu o boaba de fasole.

In stare proaspata, el are o culoare maro-rosietica, suprafata neteda si regulata, stralucitoare si consistenta ferma. Fiecare rinichi are aproximativ 12 cm lungime, 6 cm latime si 3 cm grosime si greutatea de 130-150 g. Rinichiul drept este adesea putin mai voluminos decat cel stang. Dimensiuni mai mici apar in malformatii congenitale (rinichi hipoplazic, rinichi miniatural) sau stari patologice (rinichi scleroatrofic, pielonefrita cronica), iar dimensiuni mai mari apar in stari patologice (hidronefroza, pionefroza) sau in cazul absentei congenitale sau dobandite a celuilalt rinichi, cand apare “marirea compensatorie ”

Rinichii sunt situati in partea superioara a regiunii retroperitoneale laterale, in santurile paravertebrale limitate medial de corpurile vertebrelor coloanei toracolombare. Axul mare al rinichiului are o directie oblica inferolaterala, polul sau inferior fiind mai departat de linia mediana decat polul superior, situatie opusa celei intilnite la rinichiul in potcoava. De asemenea, axul transversal este indreptat oblic posterolateral, astfel incat fata anterioara este orientata anterolateral, iar cea posterioara, posteromedial.

Raportati la coloana vertebrala, rinichii sunt situati intre Th2 si L3, rinichiul drept, de obicei putin mai jos decat cel stang (1,5 cm). Nivelul fiecarui rinichi depinde de miscarile respiratorii si de postura, fara ca aceasta variatie sa depaseasca 2,5 cm. Polii superiori sunt situati in epigastru, fiecare la 2,5 cm de linia mediana, iar cei inferiori la aproximativ 5 cm deasupra punctului celui mai inalt al crestei iliace (planul supracristal, corespunzator procesului spinos al vertebrei L4), la 7,5 cm de linia mediana. Datorita situarii lor sub rebordul costal si a muschilor paravertebrali, rinichii sunt, de obicei, greu accesibili la palpare. Totusi, la o persoana in ortostatism, polul inferior al rinichilor poate fi cuprins intre mainile examinatorului, una plasata anterior imediat sub rebordul costal, iar cealalta posterior, intre ultima coasta si creasta iliaca.

Pe o radiografie simpla, rinichii se proiecteaza putin inafara proceselor transversale ale vertebrelor T11-T12 si a proceselor costiforme ale vertebrelor L1-L2. In general, polul superior este incrucisat de coasta a 11-a, iar mijlocul fetei posterioare, de coasta a 12-a, rinichiul drept proiectandu-se, evident, putin mai jos. Fiecare rinichi este situat intr-o loja fibroasa reprezentata de fascia

Figura 1

Anatomia rinichiului

renala a lui Gerota rezultata din condensarea tesutului conjunctiv retroperitoneal in jurul rinichiului, pelvisului renal si glandei suprarenale. Aceasta are doua foite, anterioara si posterioara (fascia lui Zuckerkandl), care, superior, se unesc si se insera pe diafragma. Medial, ele se continua de-a lungul vaselor mari cu foitele corespunzatoare ale fasciei renale controlaterale, iar inferior raman separate si se continua de-a lungul ureterului pana in pelvis. Intre fascia renala si rinichi se gaseste grasimea perirenala (capsula adipoasa) care inconjoara elementele pediculului renal si, prin hil, patrunde in sinusul renal. Inafara fasciei renale, intre aceasta si diafragma si peretele posterior al abdomenului se gaseste grasimea pararenala.

Raporturile rinichilor se realizeaza prin intermediul fasciei renale si a capsulei adipoase. Raporturile posterioare sunt comune pentru ambii rinichi, cele anterioare sunt diferite, pe dreapta si pe stanga.

Raporturile anterioare ale rinichilor se realizeaza prin intermediul foitei prerenale a fasciei renale si a grasimii pararenale, care aici este subtire si discontinua, a peritoneului parietal posterior sau a fasciilor de acolare.

Polul superior al ambilor rinichi este acoperit de glanda suprarenala respectiva de care sunt separati prin fascia intersuprarenorenala (expansiune a fasciei renale). Cel drept este mai aproape de vena cava inferioara decat cel stang de aorta.

Polul inferior vine in raport cu muschii psoas mare si patrat lombar fiind situat la distanta variabila de creasta iliaca, 3-4 cm pe dreapta si 5 cm pe stanga.

Figura 2

Vascularizatia rinichiului

Suprafata rinichiului este acoperita de capsula fibroasa care, odata incizata, poate fi usor indepartata. Sub capsula fibroasa se gaseste parenchimul renal, care, pe sectiune longitudinala, apare format din doua componente: cortexul, situat la periferie, sub forma unei benzi continui subiacenta capsulei si medulara, formata din piramidele lui Malpighi. Corticala se prelungeste intre piramide sub forma coloanelor lui Bertin. Varful piramidelor se numeste papila renala si proemina in sinusul renal. Fiecare rinichi are 8-10 papile renale. Cortexul renal, palid, dens si omogen pe sectiune, contine corpusculii renali Malpighi. Piramidele sunt alcatuite din tubii colectori care le confera un aspect striat si care se deschid pe suprafata papilei renale prin 10-20 de orificii, care formeaza aria cribriforma. Striatiile piramidelor se extind de la baza spre medulara si poarta numele de radiatii medulare (piramidele lui Ferrein).

Urina produsa in rinichi la nivelul nefronilor este condusa prin tubii colectori in calicele mici. Acestea sunt pungi membranoase de 10/3-5 mm dispuse in jurul varfului piramidelor renale si reprezinta segmentul initial al cailor excretorii. In numar de 10-15 in fiecare rinichi, calicele mici se unesc in grupe de 2-3 si formeaza 3 calice mari (superior, mijlociu si inferior) situate, de asemenea, in sinusul renal. Prin unirea calicelor mari se formeaza pelvisul renal (bazinet). Acesta are forma unei palnii membranoase cu baza superolateral si varful inferomedial, situat sub polul inferior al rinichiului, unde se continua cu segmentul initial al ureterului. In functie de dispozitia calicelor, pelvisul poate fi ampular (larg, cu calice scurte) sau ramificat (calice lungi, care se unesc tardiv, in hilul renal).

Arterele renale iau nastere pe partile laterale ale aortei, putin sub originea arterei mezenterice superioare, corespunzand discului dintre vertebrele L2-L3. Artera renala dreapta trece inapoia venei cave inferioare, ambele artere renale gasindu-se inapoia venelor renale.

Vascularizatia venoasa a rinichiului isi are originea in reteaua venoasa corticala (stelele lui Verheyen) si in venele din piramidele renale. Acestea dreneaza prin ramuri descendente si respectiv, ascendente, in venele arcuate. Acestea insotesc arterele omonime si se continua cu venele interlobare care conflueaza la marginea mediala a sinusului renal si formeaza vena renala. Vena renala stanga este mai lunga si incruciseaza anterior aorta, fiind situata inapoia arterei mezenterice superioare (pensa aortomezenterica). Venele renale se varsa in vena cava inferioara, cea dreapta sub un unghi drept, cea stanga sub un unghi ascutit deschis inferior.

Limfaticele rinichiului formeaza doua trunchiuri situate in jurul venei renale. Cele drepte dreneaza in nodurile limfatice juxta-aortice drepte si retrocave, iar cele stangi, in nodurile juxta-aortice stangi.

Nervii rinichiului provin din plexul celiac si au o dispozitie plexiforma in jurul arterei renale.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.