Prostatia cronica

           

Prostatita cronica este o infectie cronica a prostatei. Germenii care produc aceasta suferinta sunt aceiasi care determina si prostatita acuta: E. Coli, Proteus, Klebsiella, Piocianic (mult mai rar Stafilococul, Streptococul, Gonococul, Mycoplasma sau Chlamydia).

Simptomele prostatitei cronice

Din punctul de vedere al tabloului clinic cei mai multi pacienti prezinta, in diferite grade, semnele unei disfunctii iritative vezicale (polakiurie, disurie, mictiuni imperioase). Se adauga scurgerile uretrale (matinale sau dupa scaun), dureri scrotale cu iradiere in burse, regiunea inghinala sau gland si perineala, hematurie initiala (cel mai frecvent) sau terminala, epididimita asociata sau secundara. Febra si frisoanele nu sunt caracteristice, dar cand apar, semnaleaza o reacutizare a procesului inflamator acut. Pacientii mai pot declara tulburari psihosomatice (neurastenie, insomnie, tensiuni in plan emotional etc.) si tulburari sexuale (erectii si/sau ejaculari dureroase cu hemospermii intermitente, astenie sexuala, impotenta).

Diagnosticul prostatitei cronice

Tuseul rectal poate arata o prostata de consistenta crescuta uniforma sau nodulara (diagnostic diferential cu neoplasmul de prostata), dar o prostata normala la tuseu nu exclude prostatita cronica bacteriana.

Examenele de laborator, cu exceptia culturilor urinare fractionate, nu sunt de mare folos diagnosticului. Fluxul urinar strabate in viteza uretra prostatica de aceea urocultura este frecvent negativa. Iata de ce a fost pusa la punct o metodologie pentru a identifica atat germenul cat si locul de unde provine. Acest set de analize denumit si "proba celor 4 pahare" a fost pus la punct de meares si stamey si este reprezentata schematic mai jos:

Figura 1

Proba celor 4 pahare

Astfel, daca in proba 1 infectia este prezenta ne aflam in fata unei uretrite, daca din proba 2 se dezvolta semnificativ germeni este o infectie urinara (cistita), daca in proba 3 sau 4 se certifica infectia ne aflam in fata unei prostatite (jetul urinar care contituie proba 4 "spala" uretra antrenand secretiile care au ajuns pe uretra prostatica). Daca culturile din ejaculat semnaleaza prezenta germenilor ne aflam in fata unei prostato-veziculite.

Explorarile imagistice (ecografie prostatica, vezicala, radiografie renala simpla, urografie, uretrocistografie retrograda) sunt normale in general sau ne pot informa daca exista o patologie asociata (litiaza prostatica, stricturi uretrale, adenom periuretral).

Complicatiile prostatitei cronice

Complicatiile prostatitei cronice au la baza extinderea procesului infectios-inflamator: infectii urinare ale tractului superior; epididimite, veziculite; litiaza prostatica de etiologie infectioasa; alterarea functiei genitale manifestata prin tulburari de dinamica sexuala, scaderea libidoului, ejaculari precoce; obstructii ale colului vezical care merg pana la retentie de urina.

Tratament

Tratamentul prostatitei cronice este dificil, de durata, si de multe ori fara rezultatul scontat. Desigur, in prim plan este tratamentul antimicrobian care trebuie sa aiba in vedere atat antibiograma - care precizeaza germenul si la ce este sensibil - cat si o particularitate deloc neglijabila: modul in care agentul antimicrobian ajunge la tinta, altfel spus difuzia intraprostatica a lui. Daca in prostatita acuta permeabilitatea tesutului prostatic inflamat permite o buna difuzie a majoritatii antibioticelor, in prostatita cronica permeabilitatea epiteliului glandular scade si medicamentul nu mai ajunge la tinta sau nu mai are concentratia minima inhibitorie care sa distruga complet si definitiv germenii. Buna penetratie in tesutul prostatic are BISEPTOLUL (ce contine Sulfamethoxazol si Trimethoprim), recomandat acolo unde infectia cu germeni gram-negativi din familia Enterobacter a fost demonstrata (E.Coli, Proteus, Klebsiella etc) - doua tablete de 2 ori pe zi timp de 2 saptamani. Pacientul va fi reevaluat ulterior, iar tratamentul continuat pana la 4 - 6 saptamani daca rezultatele culturilor au fost pozitive - inainte de inceperea tratamentului - sau daca pacientul remarca efecte pozitive in cursul lui. Sunt autori care recomanda, cu scopul prevenirii recidivei, continuarea tratamentului cu doze mici (1/2 tableta sau 1 tableta pe zi sau la 2 zile) pana la 6 luni de zile. Foarte utilizate in prezent sunt medicamentele care apartin clasei fluoroquinolonelor: Norfloxacin, Ciprofloxacin, Ofloxacin, Pefloxacin - aceeasi perioada de timp (4-6 saptamani).

Masurile cu caracter general au ca exponent principal tratamentul antiinflamator (supozitoarele cu Diclofenac, Ketoprofen si, pentru cei ce nu agreeaza acest mod de administrare, tabletele de Flamexin) au darul de a ameliora simptomele (alaturi de baile calde de sezut, microclismele cu ceai de musetel si antipirina, supozitoarele de Hemorzon). Vom face recomandari vizand stimularea diurezei, evitarea constipatiei, a consumului de alcool, condimente si a expunerilor la frig. Efecte benefice are tratamentul cu alfa blocante selective (xatral sr, omnic) efectuat pentru o perioada de 1-3 luni.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!