/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » Paduchii (Ordinul Anoplura)

Paduchii (Ordinul Anoplura)

           

Autor: Laura SMOCHINA

Sistematica Genul Pediculus     - Morfologia     - Biologie     - Rol patogen     - Pediculoza     - Combatere     - Tratament Genul Phtirius     - Morfologia     - Biologie     - Rol patogen     - Tratament

Paduchii sunt insecte fara aripi (Subcl. Apterygota) adaptate la modul parazitar de viata. Paduchii sunt ectoparaziti stationari ai mamiferelor cu dimensiunile corpului cuprinse intre 1 si 8 mm. Ordinul Anoplura include aproximativ 300 genuri, dintre care 2 genuri sunt ectoparaziti ai omului(genul Pediculus si Phtirius).

Sistematica

Increngatura Arthropoda, Clasa Insecta, Subclasa Apterygota, Ordinul Anoplura, familia Pediculidae, genul Pediculus si genul Phtirius.

Genul Pediculus

Acest gen cuprinde paraziti care se hranesc doar cu singele omului (experimental au putut fi hraniti si cu singele altor mamifere: porc, ciine, pisisca, etc.)

Morfologie

Corpul paduchilor este aplatisat dorso-ventral. Capul, alungit antero-posterior, prezinta la unirea cu toracele o portiune mai strimta, asemanator cu un git. Aparatul bucal este de tip intepator si sugator. Pe cap sunt inserate 2 antene, formate din cite 5 articole fiecare. Posterior, aproape de regiunea gitului, se gasesc 2 ochi simpli, nefasetati mici, dar bine vizibili. Toracele e constituit prin reunirea intr-un singur bloc a celor 3 segmente: pro-, mezo- si metatoracele. Cele 3 picioare poarta la extremitati o ghiara foarte dezvoltata, aceasta gheara formeaza impreuna cu protuberanta tibiei o ?pensa?, gratie careia insecta se poate agata de diverse suporturi (firele de par). Abdomenul de forma ovalara, este mai lat in partea mediana decit toracele. Ultimul segment al abdomenului se continua la female cu doua valve bine dezvoltate, triunghiulare, care lasa intre ele o scobitura adinca in forma de ?V?, gratie carora femela se poate recunoaste cu usurinta. Masculul se recunoaste prin prezenta unui penis foarte bine dezvoltat, cilindro-conic, al carui virf iese prin orificiul genitoanal (vezi fig.1).

   

Fig.1: Pediculus humanus, femela si mascul.

Din acest gen deosebim 2 subspecii ale speciei Pediculus humanus ,cu importanta practica (ca paraziti ai omului). Paduchii care traiesc la om pe firele de par si pe piela capului, sunt numiti paduchi de cap ? Pediculus humanus capitis, iar paduchii care traiesc pe lenjeria omului ? Pediculus humanus vestimenti (P. humanus corporis), de pe care de 2-3 ori pe zi trec pe corp pentru a se hrani. Habitatul lor diferit a determinat si aparitia de anumite deosebiri morfologice. Prima deosebire morfologica este acea de marime. Pediculus humanus vestimenti are dimensiuni mai mari (in medie masculul- 3 mm in lungime, 1 mm ?latime; femela - 3.3 mm lungime, 1,14 mm ?latime). Pe cind, P. capitis e mai mic (masculul - 1.6 mm lungime, 0.70 mm - latime; femela ? 2.7 mm lungime, 1 mm ? latime). Celelate deosebiri se refera la pilozitatea de pe corpul lor, la marimea relativa a valvelor anale ale femelei etc.

Biologia

Ambii reprezentanti ai genului Pediculus, P. humanus vestimenti si P. humanus capitis, ca rezultat al haitatului diferit au capatat deosebiri morfologice si fiziologice. Totusi sunt considerate ca 2 subspecii ai unei si aceleiasi specii, deoarece subspeciile se reproduc intre ele si dau nastere la urmasi fecunzi.

In ciclul de dezvoltare al paduchiului exista 3 napirliri si 3 stadii larvare (fig.2). Femela, dupa acuplare, depune oua pe suportul pe care traieste, Pediculus var. capitis pe firele de par, iar Pediculus var. vestimenti pe lenjerie. Ouale au forma ovoidala, sunt de culoare alba, 1 mm lungime (popular numite lindeni). Ele sunt lipite de catre femela pe suportul pe care le depune printr-o substanta aglutinanta (vezi fig.2). Varietatea capitis le depune foarte ordonat pe firele de par, varietatea vestimenti depune oula sale pe lenjerie, aranjarea lor este mult mai neregulata, de obicei in dreptul cusaturilor, unde aeratia este mai buna.



Fig.2: Ciclul de dezvoltare la Pediculus humanus,
ou - nimfa1 - nimfa2 - nimfa3 ? adult.

Ouale eclozeaza intr-o durata de timp variabila in raport cu temperatura ambianta. La temperatura corpului eclozeaza in 6 zile. La 25oC ? in 8 -10 zile. La 20oC ? in 20-21 de zile. Din ou iese o larva a carei forma nu se deosebeste prea mult de cea a adultului. Principala deosebire consta in faptul ca abdomenul e mai putin dezvoltat si nu intrece in latime toracele. Se vorbeste astfel despre o metamorfoza incompleta. Larva napirleste pentru a da nastere celei de-a doua forme larvare. Dupa a doua napirlire se ajunge la o a treia forma larvara care, dupa o noua napirlire, va produce adultul.



Fig.3: Ou de Pediculus humanus.

Rol patogen

Pediculidele au un rol patogen important ca transmitatori a 3 boli infectioase, si anume borelioza (febra recurenta de paduche) si doua rickettsioze (tifosul exantematic european si febra de 5 zile).

Pediculoza

Pe linga posibilitatea de a transmite o serie de boli grave, prezenta in numar mare a paduchilor la om reprezinta o boala numita pediculoza. Acestia introduc in piele o portiune din saliva lor, care are un rol toxic, iritativ si congestiv. De asemenea, pruitul pe care acestia il provoaca sileste la un grataj energetic, prin care se creeaza in piele leziuni, acestea fiind ca "porti" de intrare pentru microbii piogeni (ciuperci). In consecinta pot aparea eruptii polimorfe si pustuloase. Pediculoza capului poate provoca de asemenea cruste groase , asemenea unor carapace sub care misuna nenumarate pediculide de virste diferite. Perii se aglutineaza intre ei si se constituie asa-numitele trichome sau plici pediculare. La fel se pot inflama ganglionii limfatici ai cefei si gitului.

Pediculidele de corp pot provoca asa-numitele leziuni de impetigo (infectii ale pielii). De asemenea paduchii pot determina aparitia unor pete vinete, din cauza salivei lor toxice, aceste pete putand sa conflueze si ducand la o melanodermie caracteristica regiunilor puternic parazitate si care poarta denumirea de "boala vagabonzilor". La fel poate aparea o anemie ca rezultat al pierderilor de singe, aceste insecte alimentindu-se de circa 2-3 ori pe zi cu singe.

Combatere

Atit adultii cit si ouale lor sunt sensibili la caldura (adultii mor la o temperatura de 45oC - in 3 h; 50oC ? 1 h; 60oC ? 20 min.); ouale mor la 60oC - 15 min.

Procedeul de trecere a rufariei si hainelor printr-un curent de aer uscat supraincalzit la 80 0C s-a practicat cu succes in cursul primului razboi mondial. De asemenea, eficacitate in combaterea pediculidelor au avut insecticidele clorate(DDT-ul si HCH-ul),insa mai tarziu s-a dezvoltat o rezistenta a pediculidelor la aceste insecticide si s-a dovedit efectul negativ de cumulare a acestora in sol, alimente, organismul omului.

Tratament

In pediculoza capului tratamentul se face mai frecvent cu insecticide de contact. Pot fi incercate extrasele de piretru, insecticide organofosforice (Malathionul 1%) sau carbamati (carbaril, propoxon). In pediculoza corpului, tratamentul cu insecticide trebuie sa fie insotit de fierberea si calcarea rufelor.

Genul Phtirius

Singura specie a acestui gen este Phtirius inguinalis sau Phtirius pubis, cunoscuta si sub numele popular de morpion. Datorita asemanari sale cu un crab mai este numit si "paduchele crab".


Fig.4: Phtirius pubis.

Morfologie

Masculul masoara 1.2 mm in lungime si 800 ?m - latime; femela masoara 1.5 mm in lungime si 1 mm latime (vezi fig.4). Capul, relativ mic, are latimea cea mai mare in treimea posterioara, unde lateral se gasesc ochii (simpli, nefasetati). Toracele, alcatuind un bloc, constituie regiunea insectei cu latimea cea mai mare. Lateroventral poarta 3 perechi de picioare, prima pereche fiind cea mai putin dezvoltata. Tibia, tarsul si gheara perechilor a 2-a si a 3-a de picioare sunt mult ingrosate si foarte bine dezvoltate. Abdomenul in opozitie cu genul Pediculus, e mai putin lat. El nu e separat de torace prin nici o linie de demarcatie si , fiind la inceput de aceiasi latime, se atenueaza progresiv spre partea terminala, dind abdomenului un aspect cordiform. Ultimul segment abdominal la femela e arcuit, cu concavitate posterioara, si prezinta orificiile anal si genital. Lateral, toate segmentele aparente abdominal prezinta cite o protuberanta prevazuta la virf cu un smoc de peri. Protuberantele corespunzatoare ale ultimului segment sint asezate posterior luind aspectul a doua cercuri la femela.

Biologie

Phtirius pubis este un parazit stationar al carui habitat normal este reprezentat de perii inghinali si pubieni ai omului. Cind sunt numerosi, acesti paraziti se pot deplasa si in alte regiuni paroase ale corpului (torace, peri axilari si chiar peri de pe fata (barba, mustati, sprincene, gene). Foarte rar chiar si pe perii capului.

Femela depune in toata viata ei, care e relativ scurta (pina la 30 zile), un numar mic de oua (circa 40). Ouale eclozeaza dupa 7 zile si larvele au, ca si la genul Pediculus , 3 napirliri pina la forma adulta, care poate incepe depunerea oualelor din a 15-a ? a 17-a zi de la ecloziunea oului (vezi fig.5).



Fig.5: Oua de Phtirius pubis regiunea palpebrala.

Insectele ? larvele si adulti ? sunt foarte vorace. Ele isi mentin trompa lor intepatoare infipta in piele chiar si in momentele in care nu sug ( ca si capusele). De aceea intepaturile lor produc leziuni foarte congestive. Ca o consecinta a gratajului pe care paduchii il provoaca , apar leziuni cutanate polimorfe, papule, impetigo, eczeme. Toxinele din saliva parazitului pot da nastere si unor pete vinete caracteristice, avind 1-2 cm in diametru.

Contaminarea cu acesti paraziti se face in special in cursul raporturilor sexuale. Se citeaza totusi cazuri de infestare si in unele vagoane de cale ferata, in paturi de hotel, etc.

Rol patogen

Nu s-a semnalat nici o boala infectioasa transmisa de acest gen de paduchi. In localizarea sa palpebrala pot produce blefarite.

Tratament

Se aplica insecticide de contact (Malathionul 1%), unguent Lindan 1%, Permetrina 5%. Se pot indeparta mechanic si se recomanda de asemena fierberea si calcarea lenjeriei.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.