Scolechiazis (Miaza)

           

Autor: Laura SMOCHINA

Evolutia miazei Biologia muscidelor Forme clinice Combatere si tratament

Miaza (myiazis) este o boala provocata de dezvoltarea larvelor de diptere (muste) in organismul omului sau al animalelor domestic si salbatice. Din punct de vedere al ciclului de dezvoltare, miaza poate fi intimplatoare pentru unele larve, facultativa sau obligatorie pentru altele. Miaza reprezinta una din laturile rolului patogen al dipterelor, care pe linga raspindirea de agenti patogeni, acestea paraziteaza in stadiul larval in organismul omului sau animalelor.

Evolutia miazei

Abilitatea larvelor de diptere de a exista in materii organice in descompunere a fost o treapta pentru aparitia la diptere a parazitismului larvar. Multe specii necrofage pot utiliza in calitate de substrat pentru depunerea oualelor nu numai carnea si cadavrele, dar si ranile purulente de pe corpul animalelor si omului. In majoritatea cazurilor larvele nu depasesc granitele ranii si nu afecteaza tesuturile sanatoase ale animalului-gazda. Acestea consuma exudatul purulent si tesuturile moarte, si practic nu se deosebesc de larvele care traiesc liber.

Odata cu inceputul consumarii tesuturilor sanatoase a avut loc trecerea la un parazitism facultativ. Larvele de Musca domestica se instaleaza in tesuturi, doar in cazuri rare, pe cind larvele dipterelor din genurile Lucilia, Calliphora, paraziteaza tesuturile mult mai des. Dezvoltarea ulterioara a acestei tendinte a dus la aparitia parazitilor obligatori, acest proces realizandu-se independent la diverse familii de diptere si a fost insotit de aparitia unor serii da adaptari a larvelor la parazitism. Adaptari si mai perfecte la infestarea omului pot fi depistate la reprezentantii fam. Calliphoridae. Specia Dermatobia hominis pentru raspindirea urmasilor utilizeaza asa-numitii vectori. Femela depune ouale, ce contin deja larvele formate , pe suprafata corpului unor alte diptere (tintari). Cind aceste insecte hematofage ataca omul sau animalele, din oua iese imediat larvele. Ca semnal pentru iesirea larvelor din ou poate fi cresterea temperaturii, ca rezultat al instalarii insectei pe corpul animalului homeoterm. Abilitatea larvelor de Dermatobia hominis de a patrunde in tesutul subcutanat unde, de regula, se localizeaza prin regiunile nelezate ale tegumentului este de asemenea un caracter progresiv in calea adaptarii insectelor la parazitism.

Biologia muscidelor

Muscidele depun un numar mare de oua (circa 150 oua la o singura depunere), ele repeta depunerea, fapt ce ridica numarul de oua pentru o singura musca la 600. Ouale mustei domestice (vezi fig.1), de exemplu, masoara circa 1 mm, sint ovalare, alungite si prezinta in lungime doua ingrosari paralele apropiate (in lungul uneia din ele se va face spartura oului prin care eclozeaza larva de primul stadiu). Larva va suferi inca doua napirliri, deci in ciclul de dezvoltare la Musca domestica sunt 3 stadii larvare. Larva de stadiul III napirleste la rindul ei si se va transforma in nimfa (sau pupa, puparium). Din pupa va iesi insecta adulta (imago).



Fig.1: Ciclul de dezvoltare la Musca domestica

Forme clinice

Din punct de vedere medical, larvele muscidelor prezinta un interes deosebit intrucit ele se pot dezvolta in organele si tesuturile oamenilor, provocind boala numita miaza. In dependenta de organul sau tesutul parazitat de larva deosibim urmatoarele forme de miaza:
  • Miaza gastrointestinala. Intre dipterele provocatoare de miaza gastrointestinala intra si Piophila casei din familia Sepsidae, diptera acaliptera din subordinul Muscioidae. Muscioideele acalipterate (carora le lipsesca calipterele ? "solzi" de pe mezotorace) nu prezinta un interes medical mare. Totusi, Piophila casei, produce accidental miaza gastrointestinala. Este o musculita foarte mica, masurind circa 4 mm, ce patrunde deseori in locuintele umane. Larvele acestei diptere traiesc in brinzeturile fermentate si sunt numiti popular "viermi de brinza". Ingerate odata cu brinza, ele pot ramine citeva zile in tubul digestiv provocind miaza gastrointestinala. Simptomele infestarii sunt durerile gastrointestinale si, uneori, mici hemoragii digestive. Larvele de Musca domestica, pot de asemenea provoca miaza gastrointestinala in cazul ingerarii oualelor odata cu apa sau alimentele. De regula larvele nu supravietuiesc aciditatii gastrice, dar la persoanele cu aciditate scazuta acestea pot ramine in tractul digestiv citeva zile. Alte larve care au fost observate in cazuri de miaza gastrointestinala sint cele apartinind familiei Anthomidae, si anume larvele de Fannia canicularis si Fannia scalaris. Aceste diptere pot produce tulburari digestive, voma, dureri abdominale violente, ameteli. Ingestia acestor larve are loc odata cu consumarea fructelor sau legumelor alterate, utilizate de catre insecte pentru depunerea oualelor.

    De asemenea au fost intilnite cazuri de miaza gastrointestinala provocata de larvele de Eristialis tenax (fam. Syrphidae).

  • Miaza bucala. Aceasta miaza mai este numita si miaza abceselor dentare si este cauzata in mod obisnuit de larvele de Wohlfahrtia magnifica (sin. Sarcophaga wohlfahrti), de asemenea Sarcophaga carnaria, specii ce apartin familiei Sarcophagidae. Larvele depuse se introduc foarte repede in gingii, la radacina molarilor, unde provoaca abcese foarte dureroase. S-au semnalat cazuri, cind larvele insectelor vivipare au fost introduce in cavitatea bucala a oamenilor ce dormeau pe cimp cu gura deschisa.
  • Otomiaza. Larvele de Sarcophaga wohlfahrti au fost gasite frecvent si in conductul auditiv provocind otomiaza (miaza urechilor n.r.). Accidentele produse sunt foarte grave si se termina in cazul netratarii cu moartea. Larvele parasite pot perfora timpanul, atingind urechea medie, putind uneori inainta pina la sinusul venos; secretiile acestora necrozeaza tesuturile cu care vin in atingere. S-a depistat ca otomiaza se produce, de regula, la persoanele care au fost atinsi anterior de afectiuni ale urechii. In mod normal, cerumenul s-a dovedit a fi toxic pentru larvele de Lucilia, Calliphora sau Sarcophaga , intrucit cercetarile experimentale cu aceste larve realizate pe animale sanatoase nu au reusit sa produca otomiaza, pe cind in cazul prezentei unor leziuni artificiale, aceleasi larve s-au dezvoltat perfect provocind otomiaza.
  • Nazomiaza. Aceasta afectiune apare in cazul cind larvele ataca fosele nazale. Bolnavii acuza initial prurit, apoi dureri locale din ce in ce mai mari si cefalalgie. Leziunile create de larve provoaca stranuturi frecvente si epistaxis. In citeva ore inflamatia cuprinde nasul in intregime. Cind larvele ajung in fundul foselor nazale se produc dureri la inghitire. Larvele pot ataca si sinusurile frontale si maxilare, necrozind palatul bucal si producand tulburari reflexe grave (tulburari vizuale, ameteli, convulsii) si uneori chiar afazia (tulburari ale vorbirii) si surditatea.
  • Cistomiaza. Larvele de muscide pot invada vezica urinara pe cale uretrala, fapt favorizat de o eventuala gonoree in antecedentele bolnavului, cu secretie reziduala.
  • Miaza generalizata. In literatura sunt citate cazuri exceptionale in care larvele de diferite specii de muscide pot prezenta in acelasi timp mai multe localizari (pielea capului, sacul conjunctival, globul ocular, conductul auditiv), determinind o evolutie foarte severa, ce poate sfirsi cu moartea.
  • Miaza plagilor. Plagile, indeosebi in cazul unui inceput de supuratie, atrag muscidele diferitelor genuri: Lucilia, Calliphora, Sarcophaga si Wohlfahrtia. Larvele acestor muscide ataca si distrug tesuturile, producind o agravare considerabila a plagii.
  • Miaza chirurgicala. Presupune utilizarea larvelor de muscide in unele afectiuni chirurgicale in scopul de a ajuta cicatrizarea lor. Inca in timpul razboaielor napoleoniene s-a mentionat ca introducerea larvelor-necrofage in plagi sporeste cicatrizarea acestora. Totusi, utilizarea larvelor din populatiile naturale a fost insotita de pericolul introducerii unor infectii secundare. Utilizarea miazaei chirurgicale a fost posibila prin descoperirea tulpinei de Lucilia sericata (1931), larvele careia poseda genetic aceasta comportament, de a nu ataca decit tesuturile deja intrate in putrefactie. Astfel s-a constat ca introducerea larvelor de Lucilia sericata (vezi fig.2) in plagi grave si adinci de osteomielita, duce la o cicatrizare mai rapida a plagii. Larvele nu numai nu atacasera tesuturile sanatoase (nu au produs nici o hemoragie sau agravare a bolii), dar dimpotriva, plaga s-a prezentat deosebit de curata, la fel acestea secretand o substanta antimicrobiana. Adoptarea acestei metode de tratament a intilnit un impediment serios, datorita repulsiei bolnavilor. Interesul catre miaza chirurgicala a scazut odata cu descoperirea antibioticilor.

    

Fig.2: Lucilia sericata, forma adulta si larva

Combatere si tratament

In lupta cu speciile sinantrope, deosebit de importanta este respectarea riguroasa a normelor sanitare. De asemenea, un rol important il detin metodele individuale de aparare al oamenilor de atacul dipterelor. In locurile de adunare in masa a acestor insecte este necesara utilizarea unei imbracaminte speciale, utilizarea substantelor repelente si insecticide. De asemenea, se vor utiliza plase impotriva insectelor instalate la usi si geamuri pentru evitarea patrunderii lor in case. In scopul profilaxiei miazei este necesara dezinfectarea plagilor deschise si ingrijirea lor. Evitarea atacurilor de larve prin neconsumarea alimentelor alterate, legumelor si fructelor nespalate etc.

Tratamentul consta in extragerea larvelor cu o pensa din tesutul atacat. In unele tari se utilizeaza inhalatii sau fumigatii de frunze uscate, fucte sau seminte de Hyosciamus niger (popular - maselarita) in scopul eliminarii larvelor de Sarcophagidae.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!