Meningita tuberculoasa

           

Meningita tuberculoasa este inflamatia meningelor cerebrale datorate infectiei cu Mycobacterium tuberculosis. Meningita tuberculoasa reprezinta cea mai frecventa forma a tuberculozei sistemului nervos central. Simptomele cardinale ale meningitei tuberculoase sunt febra si cefaleea. Simptomele meningiene pot lipsi la circa 1/5 din pacienti, insa pot fi prezente semne de focar.
  • Anatomie patologica
  • Semne si simptome
  • Investigatii
  • Tratament

Anatomie patologica

Meningita tuberculoasa este o meningita granulomatoasa. Predomina infiltratia meningelor de la baza creierului. Apare ca urmare a diseminarii unor mici tuberculi: focare de necroza tuberculoasa, inconjurate de celule epitelioide si o coroana limfocitara. Acesti tuberculi, in care poate fi evidentiat bacilul Koch, sunt inconjurati de un exudat, constituit din limfocite si celule mononucleare. Condensarea exudatului evolueaza spre fibroza si tinde sa blocheze caile de circulatie a lichidului cefalo-rahidian; in plus, prelungindu-se de-a lungul invelisurilor arteriale, leziunile produc focare de necroza in interiorul parenchimului cerebral. Pe suprafata convexitala a creierului leziunile converg pentru a constitui placile meningeale.

Semne si simptome

Meningita tuberculoasa se prezinta intr-o jumatate de cazuri sub forma unui sindrom meningeal febril, semiologia caruia este destul de caracteristica pentru a argumenta necesitatea punctiei lombare fara un context tuberculos.

Totusi, semiologia poate fi stearsa, deoarece este vorba de o meningita subacuta: o astenizare, o febra prelungita dar moderata insotesc instalarea sindromului meningean. Cefaleea atrage atentia intr-un context de fatigabilitate intelectuala, iritabilitate pana la confuzie. Durerile cranio-cervicale, durerile radiculare, durerile abdominale pot fi amagitoare. Rigiditatea occipitala poate fi moderata. Semnificatia acestor simptome insa este deseori denaturata de unele anomalii la examenul neurologic: abolirea reflexelor tendinoase, paralizia unui nerv cranian, unele anomalii pupilare, retentia de urina.

Uneori manifestarile initiale in meningita tuberculoasa sunt inca mai nespecifice: formele encefalice pot realiza diverse sindroame topografice si intr-un context febril pot evoca un abces. Afectiunea nervilor cranieni asociata cu cefalee si cu vome simuleaza o tumoare a fosei posterioare. Crizele de epilepsie pot surveni la debut. Semne neurologice izolate si tranzitorii pot preceda aparitia semnelor meningiene evidente. In unele cazuri tulburarile constiintei sunt predominante: coma postcritica, tabloul de confuzie sau in raport cu tulburari electrolitice (in special un sindrom Schwartz-Bartter, asociind hiponatremie si hemodilutie cu conservarea natriurezei). In sfarsit, existenta formelor febrile pure justifica examenul LCR la orice persoana cu febra prelungita neexplicabila.

Investigatii

Lichidul cefalo-rahidian in meningita tuberculoasa este clar. Hipercitoza este evidenta, 200-300 elemente cu o predominare limfocitara. Hiperalbuminorahia este pronuntata, atingand 2-3 g/litru. Hipoglicorahia (ce trebuie interpretata in functie de glicemie) are o mare semnificatie. Diminuarea clorurilor este mai putin semnificativa, fiind o reflectare simpla a hipocloremiei.

Depistarea bacterioscopica a BK nu este pozitiva decat in 20-30% cazuri de meningita tuberculoasa. Cultura pe mediul Lowenstein si inocularea la cobai vor furniza rezultate numai peste cateva saptamani.

PCR este metoda de electie, care va permite de a evita situatia, cand diagnosticul este stabilit in absenta unicii probe specifice, ce consta in depistarea BK. Caracterul specific al LCR si contextul semiologic au o importanta mare. Inca mai importanta este stabilirea legaturii dintre afectiunea meningeala si tuberculoza. O infectie tuberculoasa primara recenta, depistarea tuberculilor Bouchut cu aspectul de noduli albiciosi la fundul de ochi sau a tuberculozei miliare pulmonare constituie argumente decisive. In alte cazuri trebuie de interpretat reactiile tuberculinice; de discutat si controlat vaccinarea BCG anterioara; de cautat o tuberculoza viscerala.

Tratament

Tratamentul a transformat radical pronosticul meningitei tuberculoase care era constant fatal. Streptomicina administrata pe cale IR (0,25 g) si pe cale parenterala (2 g/zi) poate determina complicatii cohleo-vestibulare, care au dus la restrictii in utilizarea sa. Tratamentul se bazeaza pe asocierea a 3 preparate antituberculoase majore: izoniazida, rifampicina, ethambutolul si pirazinamida. In formele grave, comatoase, este asociata corticoterapia. Evolutia este urmarita in baza datelor clinice si biologice. Tratamentul poate fi peste trei luni, dar durata sa totala va fi de 12-18 luni. Efectele secundare datorate tratamentului justifica supravegherea audiologica (streptomicina), oftalmologica (ethambutol) si hepatica (rifampicina, izoniazida).

Pronosticul in meningita tubercuoasa ramane sever in formele diagnosticate si tratate tardiv cu o mortalitate de circa 15-20% la adult si sechele: hemiplegie, paralizie oculo-motorie, atrofie optica, surditate, epilepsie. Sunt posibile complicatii tarzii in legatura cu o hidrocefalie normotenziva.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!