Meningita purulenta

           

Meningita purulenta este inflamatia meningelor cerebrale cauzata de infectia cu bacteriile piogene. Germenii patogeni cel mai frecvent intalniti sunt pneumococul, meningococul si Haemophilus influenzae. In unele conditii (mediu spitalicesc, in special neurochirurgical, subiecti imunodeprimati) un loc important in etiologie pot ocupa bacilii Gram negativi. O meningita purulenta poate fi primara. Alteori ea reprezinta manifestarea secundara a unui focar infectios din vecinatate (otita, sinusita), a unui focar infectios la distanta, sau a unei brese durale, ce constituie cauza unor meningite recidivante.
  • Patogenie
  • Cauze
  • Semne si simptome
  • Investigatii
  • Tratament

Patogenie

Procesul supurativ duce la infiltratia spatiilor subarahnoidiene si opacifierea meningelor convexitale, condensarea lui la baza craniului si implicarea nervilor cranieni. Histologic, aceasta colectie purulenta, constituita din nenumarate polinucleare alterate, se raspandeste prin continuitate pe parcursul peretilor vasculari si nervilor cranieni. Implicarea peretilor ventriculari (ependimita) se poate acompania de supuratia intraventriculara (empiem ventricular). Pe parcurs, o obstructia a cailor subarahnoidiene poate perturba dinamica LCR si provoca hidrocefalie.

Cauze

Etiologia meningococica este sugerata prin asocierea unui herpes, a injectarii conjunctivelor, a eruptiilor eritematoase dar in deosebi a unor eruptii petesiale. Meningita se prezinta uneori sub forma de cazuri sporadice sau mici epidemii in colectivitati. Incubatia este de 2-4 zile. Germenul este prezent in nazo-faringele pacientilor. Este izolat deasemenea la numeroase persoane din anturaj, care contribuie la diseminarea infectiei.

Meningita pneumococica succede cel mai frecvent supuratia otomastoidiana sau o infectie respiratorie pneumococica; intr-un sfert de cazuri, ea se prezinta sub forma unei meningite acute aparent primare. Pneumococul este deasemenea agentul provocator obisnuit in meningitele recidivante care se dezvolta la persoane cu fistule durale posttraumatice.

Meningita cu Haemophilus influenzae este frecvent intalnita la copil sub forma unei meningite primare; la adult este de obicei complicatia unei otite sau sinusite. Instalarea ei este frecvent acompaniata de o stare septicemica tranzitorie, apoi maladia poatea avea o evolutie subacuta; ea predispune la evolutii prelungite, ce genereaza sechele grave.

Meningita cu stafilococ este in general complicatia unei infectii cutanate sau a unei alte localizari viscerale. Ea poate complica interventia asupra altui focar stafilococic. O tromboza venoasa (tromboza sinusului cavernos) constiutie uneori o etapa intermediara. Este important de a depista eventuale colectii epidurale, spinale sau intracraniene asociate.

Meningita streptococica este secundara unui focar septic cel mai frecvent mastoidian sau sinusal, ce trebuie eradicat paralel cu tratamentul meningitei.

Bacilii Gram negativi sunt intalniti cu frecventa crescanda la sugari, dar deasemenea la adulti, in particular in mediul spitalicesc. Germenul in cauza poate fi Klebsiella, un colibacil, Pseudomonas, Proteus.

Listerioza neuro-menigeala, datorata Listeriei monocytogenes, este o afectiune, incidenta careia este in crestere, in relatie cu metodele actuale de conservare a alimentelor. Ea survine in 50% cazuri pe fondul unui teren imunodeprimat. Ea da nastere unui tablou de meningita sau meningoencefalita cu afectiunea predominanta a nervilor cranieni si trunchiului cerebral (rombencefalita). LCR este uneori normal la debut, poate fi atipic, clar cu predominarea limfocitelor; dezvoltarea germenilor in cultura poate fi retardata pana la 10-20 zile, uneori este pozitiva numai hemocultura. Pronosticul este grav si tratamentul trebuie instituit la o simpla presupunere pana la confirmarea diagnosticului.

Un lichid steril caracterizeaza meningitele decapitate de un tratament antibacterial instituit inaintea punctiei lombare. Germenul patologic poate fi uneori identificat prin contra-imunoelectrofireza sau PCR.

Semne si simptome

Meningitele purulente acute se caracterizeaza prin asocierea unui sidrom infectios general sever si a unui sindrom meningeal, elementele caruia sunt:
  • Cefaleea intensa, agravata de lumina (fotofobie), acompaniindu-se de rahialgii si o hiperestezie difuza, ce face bolnavul ostil la examen. Se asociaza frecvent vomele.
  • Rigiditatea meningeala, rareori pronuntata in masura de a duce la o postura in opistotonus, dar provocand pozitia in "cucos de pusca", pe care pacientul o adopta in mod spontan. Aceasta rigiditate este evidentiata prin rezistenta invincibila, dureroasa la flexia pasiva a capului. Manevra Kernig provoaca o rezistenta dureroasa, ce se opune extenziei gambei atunci, cand coapsa este in prealabil flexata pe bazin; subiectul nu se poate aseza fara a flexa genunchii. Semnul Brudzinski este o flexie involuntara a membrelor inferioare la incercarea de a flecta capul sau flexia membrului contralateral in timpul flexiei pe bazin a unui membru inferior extins.
  • Semnele de gravitate pot exista, implicand masuri de reanimare immediate. In plan neurologic: tulburari ale constiintei, in cazul cel mai grav stare comatoasa; semne neurologice focalizate; convulsii generalizate sau focalizate, uneori stare de rau epileptic. In plan infectios: stare de soc, coagulare intravasculara diseminata. Tabloul unei purpure fulminante, descris in caz de meningococ, poate fi observat si in cazul altor germeni patogeni.

Investigatii

Punctia lombara trebuie efectuata inainte de instituirea tratamentului antibacterial. LCR curge sub presiune, e putin tulbure sau evident purulent. Se depisteaza o hipercelulorahie (pleiocitoza) importanta, constituita preferential din polimorfonucleare mai mult sau mai putin alterate. Proteinorahia e majorata. Glicorahia, interpretata in functie de glicemie, este diminuata. Examenul bacteriologic asigura identificarea germenului patogen, uneori prin metode bacterioscopice, dar mai frecvent prin culturi. Fragilitatea unor germeni (meningococul) impune un examen rapid, evitand orice racire a lichidului. Agentul patogen este uneori izolat numai prin hemocultura, care trebuie efectuata sistematic.

Tratament

Tratamentul unei meningite purulente trebuie instituit fara a astepta identificarea germenului si rezultatele antibioticogramei. Dozele trebuie majorate din cauza difuziei rele a substantelor prin bariera hemato-encefalica. Selectia antibioticelor va fi efectuata in functie de penetrarea lor, starea functionala a rinichilor si intolerantele individuale. Unele antibiotice, in special aminoglicozidele, pot provoca reactii toxice, renale sau cohleo-vestibulare, la administrarea unor doze superioare celor efective.

Tratamentul initial se bazeaza in special pe amoxicilina intravenoasa sau o cefalosporina de generatia a treia. Apoi tratamentul este urmat in functie de antibioticograma si germenul izolat: amoxicilina pentru meningococ si pneumococ; cefalosporina de generatia a treia pentru H. influenzae si pentru bacilii Gram negativi; asocierea amoxicilina-aminozid sau trimetoprim-sulfametoxazol pentru Listeria monocytogenes; vancomicina in caz de infectare a suntului, datorata de obicei unui stafilococ coagulazo-negativ; asocierea amoxicilina-cloramfenicol-metronidazol pentru o infectie anaeroba.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!