/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » Memoria

Memoria

           

DEFINIREA SI CARACTERIZAREA MEMORIEI

Dimensiunea de prim rang a vietii noastre psihice, memoria a constituit si constituie obiectul preocuparii filozofilor din cele mai vechi timpuri, a cercetatorilor din domeniul psihologiei si psihopatologiei umane si infraumane.

Inca Platon arata ca exista in mintea omului o bucata de ceara, de marimi si calitati deosebite la diversi oameni. Ea este darul memoriei mama muzelor. Lucrul vazut, auzit sau gindit se intipareste pe aceasta ceara, precum pecetea unui "inel".

Au trecut veacuri si incercarile de a intelege cu coerenta si veracitate unul dintre fenomenele fundamentale psihologice memoria nu a depasit decit cu putin domeniul mitului si al explicatiilor filozofice.

Memoria a fost definita de Aristotel in lucrarea Despre suflet ca fiind capacitatea de a inmagazina si reactualiza reprezentari, fiind considerata ca o sinteza mereu noua a traitului ca o functie spirituala fundamental, sau ca proprietatea de a inmagazina si a aduce din nou in constiinta intreaga experienta senzoriala, toate performantele motorii, toata experienta asociativa, inclusiv emotiile, gindurile si limbajul.

A fost nevoie sa se realizeze un progres substantial in psihologie, psihopatologie, neurofiziologie, neurologie, genetica, biochimie etc. pentru ca sa putem vedea azi complexitatea mecanismelor cerebrale care stau la baza fenomenelor de memorie.

Oricit de detasata de substratul organic ne-ar apare memoria este unul dintre atributele cu cea mai evidenta baza materiala si in acelasi timp un fenomen cu multe necunoscute, care ramin deschise cercetarilor si rezolvarilor.

Memoria este procesul psihic care reflecta lumea si relatiile omului cu lumea prin intiparirea, pastrarea si reactualizarea experientei anterioare. Deci este ansamblul proceselor de intiparire (memorare), conservare (pastrare) si reactualizare prin recunoastere si producere a experientei anterioare (cognitive, afective si volitive). Acest flux al trairilor psihice cognitiv, afectiv, volitiv este alcatuit din fractiuni de timp ale prezentului ce se succed cu mare rapiditate pentru a dispare in trecut. Trairile nu dispar fara a lasa nici o urma in creier. Deci memoria este procesul psihic de stocare a informatiei, de acumulare si utilizare a experientei cognitive, asigurind continuitatea si coerenta vietii psihice.

In lumina moderna a informatiei, procesul mnezic este o succesiune de operatii de engramare (schimbare de cod, cod-imagine, coduri simbolic-conceptuale, coduri ale tensiunii sau relaxarii variabilelor motivational afective), codificate pentru facilitatea accesului la informatie si obtinerea informatiei, in functie de necesitati. Reflectind in mod selectiv, activ si inteligibil trecutul experientei (memoria instinctiva a speciei), memoria individului, un produs al dezvoltarii social-istorice umane, in strinsa relatie cu toate celelalte componente ale psihismului, este o piatra unghiulara a edificiului psihicului uman este o conditie fundamental a vietii psihice.

Memoria are mai multe caracteristici care o individualizeaza in raport cu alte procese psihice:

  • Memoria este o capacitate generala a intregii materii, fie vie sau nevie (organica sau anorganica). Astazi se vorbeste si despre memoria masinilor, de capacitatea lor de a stoca o anumita cantitate de informatii si de a o furniza pentru reutilizare. Memoria umana este un proces psihic foarte complex. Si animalele au memorie, retin: imagini si obiectedar nu au capacitatea de a reproduce (evoca), de a-si aminti. Numai la om memoria atinge un apogeu, un grad complex de organizare si ierarhizare.
  • Memoria este capacitatea psihica absolut necesaral fara de care viata ar fi practic imposibila.

Omul fara memorie ar trai intr-un continuu prezent cu un comportament haotic, fara timp, n-ar putea intelege si invata. Daca celulele nervoase nu ar avea inertia, noi am trai in secunde, in momente; nu am avea nici un fel de memorie, nu ar exista nici un fel de invatare, nici un fel de obisnuinte.

  • Memoria asigura continuitatea vietii psihice a individului, reflecta experienta anterioara a omului, sudeaza elementele anterioare si cele care vor veni (trecut viitor).
  • Memoria se afla in strinsa interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice, fiind influentata de ele si influentindu-le totodata.
  • Memoria indeplineste in viata omului functii reflectorii (reflecta trecutul ca trecut);

Reflectarea este:

  • activa memoria tinde sa transforme trecutul si nu doar sa-l reproduca pur si simplu;
  • selectiva se reactualizeaza ceea ce este important pentru subiect; selectivitatea este personala;
  • situationalaparticularitatile de timp si spatiu ale situatiei, impreuna cu starea interna a subiectuluit dimineata seara boala);
  • relativ fidela nu se realizeaza o fotografie, intiparirea si reactualizarea se face cu oarecare aproximatie;
  • mijlocita de instrumente ajutatoare (nod la batista), puncte de reper: idei principale nume de autori date biografice;
  • inteligibila implica intelegere sistematizare, fragmentare, realizarea asociatiilor.

Memoria are o mare valoare adaptativa, realizind echilibrul organismului cu mediul.

PROCESELE SI FORMELE MEMORIEI

Procesele inemoriei. Pe linga caracteristicile reflectorii, memoria presupune si o anumita desfasurare in timp, o multitudine de faze, etape, procese, din a caror succesiune se incheaga continuitatea ei. Din punct de vedere genetic intre procesele mernoriei exista o strinsa legatura. Orice proces al inemoriei este constituit din 3 faze succesive:

  • Faza de achizitie (memorare);
  • Faza de retinere (pastrare);
  • Faza de reactivare, de actualizare (recunoastere si reproducere).

Astfel pentru ca o imagine, un gind, o miscare etc. sa poata fi reproduse, este necesar ca in prealabil ele sa fie achizitionate (memorate) si conservate (pastrate), lucru fara de care nu este posibila actualizarea lor. Toate aceste momente sau faze se pot regasi, de pilda, in invatarea unei poezii.

Intiparirea si pastrarea versurilor constituie premisele psihologice ale actualizarii lor ulterioare sub forma recunoasterii si reproducerii.

In functie de originea intrarii in actiune a mecanismelor de stocare a informatiei (memorarea si reactualizarea) se realizeaza in doua faze, care, la rindul lor, au fiecare cite doua subprocese: fixare+pastrare si respectiv, recunoastere +reproducere.

Memorarea informatiilor cunoscuta si sub denumirea de intiparire, fixare, engramare sau achizitie este dupa cum se vede, primul proces pe care memoria il pune in functiune. Ea se realizeaza ca un factor activ si mai ales selectiv, determinata de insusiri obiective informationale, dar si de faptul ca acestea ne satisfac sau nu anumite trebuinte, iar pe de alta parte, in functie de interesul individului, de motivatia sa, de dorintele, aspiratiile, sentimentele fata de realitatile date. Memorarea (intiparirea) este un proces activ de organizare si reorganizare a materialului. A invata pe cineva sa invete, inseamna a-l invita la organizarea datelor (a invata sa memoram este a invata sa organizam).

In cadrul procesului de memorare (intiparire) se diferentiaza mai multe forme: memorie involuntara si voluntara, memorare mecanica si logica.

Pastrarea informatiilor sau conservarea, stocarea, retinerea este procesul al doilea care presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai indelungat a celor memorale. Este prin excelenta un proces activ si dinamic. In, timpul pastrarii amintirilor se reorganizeaza, se ajusteaza in functie de noi informatii primite, se adincesc si se sistematizeaza. In stadiul pastrarii poate actiona si stringerea informatiilor, cu desfacerea sistemelor, cu asocieri inadecvate ale diferitelor elemente disparate. Reconstituirea mnezica atesta ca in procesul pastrarii au loc schimbari calitative.

Durata si forma pastrarii sint in strinsa dependenta de conditiile in care a avut loc memorarea. Materialul cu sens (inteligibil) este pastral mai bine si mai mult decit cel fara sens. Volumul pastrarii textuale scade cu timpul, pe cita vreme pastrarea ideilor principale a continutului esential creste.

Reactualizarea informatiilor se realizeaza sub doua forme ale recunoasterii si reproducerii care reprezinta doua procese legate indisolubil de memorare.

Recunoasterea este un proces mai simplu si mai usor de realizat. Nu cere eforturi deosebite. Este vorba de a identifica o situatie perceputa din nou ca fiind familiala. A identiiica inseamna a compara ceea ce este cu ceea ce a fost in experienta cognitiva.

Sint mai multe feluri de recunoastere, in functie de gradul de precizie:

  • recunoastere eronata, atunci rind se identifica in mod gresit obiectele pe care in realitate nu le-am perceput;
  • recunoastere imprecisa, cind detectarea semnalelor este incompleta, adesea nelocalizata in timp si spatiu;
  • recunoasterea precisa omul identifica, in cadrul unei perceptii diferentiate, impresiile actuale provenite de la obiect cu altele din trecut. Este un proces activ, care implica o intensa analiza si sinteza a elementelor specif ice obiectului.

Reproducerea este un proces complex, in care sint incluse, mai ales, mecanismele verbale. Actualizarea experientei, in absenta obiectelor implica eforturi speciale de orientare spre scopul reproducerii. In functie de aceasta orientare delimitam reproducerea involuntara si voluntara.

  • reproducerea involuntara (sau neintemeiata) apare atunci cind se actualizeaza experienta, fara efort, oarecurrt de la sine si neselectiv prin diferite tipuri de asociatii (contiguitate, asemanare, contrast) care apar sub influenta unor stimuli interni sau externi. Reproducerea involuntara se realizeaza fara asociatii intermediare si de aceea ea are un caracter nemijlocit. Dar contiguilatea, asemanarea si contrastul sint unitati pe care se aseaza experienta noastra anterioara (fiecare element al asociatiei, devine semnal pentru celalalt);
  • reproducerea voluntara (sau intentionata) este un proces dirijat, constient care are un caracter selectiv, se distinge printr-un scop bine precizat. Este un proces complex in care se actualizeaza multiple si variate asociatii intermediare.

Formele memoriei

La baza clasificarii formelor de memorare stau diferite criterii. Astfel, in functie de informatiile si de experienta traita si memorata de individ distingem:

  • o memorie a imaginilor intuitive, a impresiilor senzoriale, asa-numita memorie imaginativa;
  • memoria afectiva, memoria emotiilor, a sentimentelor, a afectelor traite;
  • memoria actelor motorii, a miscarilor, a starilor posturale etc. (numita si memorie motrica);
  • memoria verbal-logica, memoria cuvintelor, a formulelor si a operatiilor abstracte.

Dupa criteriul prezentei sau absentei scopului, a intentiei de a memora, a efortului voluntar se desprind doua forme esentiale de memorare: involuntara si voluntara.

Memoria involuntara sau neintentionata (incidentala, intimplatoare) este prima treapta genetica in dezvoltarea memoriei. Memoram fara sa vrem, fara sa ne propunem dinainte acest lucru, fara sa facem vreun efort special pare simpla si neeficienta dar are o structura completa, competitiva. Are caracter intimplator, este mai putin organizata si sistematizata, este dependenta de particularitatile mai deosebite ale stimulilor care se impun de la sine, dar joaca un rol imens in viata omului.

Memoria voluntara este organizata, sistematica si productiva. Factorii de care depinde memoria voluntara sint:

  • stabilirea constienta a scopului (de 56 ori creste randamentul);
  • depunerea unui efort voluntar in vederea realizarii scopului (cuvinte proprii);
  • utilizarea unor procedee speciale pentru a facilita memorarea (puncte reper, comparatii, clasificari, repetitii etc.).

Dupa criteriul prezentei sau absentei gindirii, a intelegerii, a unor asociatii, desprindem memorarea mecanica si logica.

Memoria mecanica se realizeaza in lipsa intelegerii. Implica simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de contiguitate (coincidenta). Duce la invatarea formala. Este aparent sau momentan eficienta. Situational, conjunctural se soldeaza cu succes, dar efectele ei sint de suprafata. Cu toate ca trebuic combatuta este uneori foarte necesara (nr. de telefon, persoane, date istorice, denumiri geografice, formule, denumiri latinesti ale plantelor, medicamentelor etc.).

Memoria logica este bazata pe intelegerea si descifrarea sensurilor, implicatiilor, semnificatiilor materialului memorat, pe dezvoltarea gindirii si a operatiilor ei, devine premisa absolut necesara, asigurind invatarea anterioara. Corespunde rationalitatii omului. Este superioara memorarii mecanice prin autenticitate, economicitate si productivitate.

Dupa criteriul duratei pastrarii se delimiteaza doua forme: de scurta si lunga durata.

Memoria de scurta durata este memoria imediata a informatiei primite, de care face uz individul in actiunile direct bazate pe acele informatii si care nu mai functioneaza dupa ce actiunea s-a incheiat. Se pare ca, este o memorie nestocata, deoarece informatiile odata parcurse si folosite, nu find sa se reproduca (ex. nr. de telefon). Capacitatea de a reproduce imediat un material (cifre, cuvinte, propozitii simple, silabe fara sens etc.) variaza in functie de:

  • a) virsta subiectului (s-a constatat ca inaintarea in virsta reduce capacitatea memoriei imediate a datelor);
  • b) starea de dispozitie, este un factor care intervine in realizarea memoriei de scurta durata (incepind cu 810 minute).

Memoria de lunga durata (incepind cu 810 minute, saptainini, luni si terminind cu ani). S-au facut cele mai multe cercetari, care, de regula, au in vedere o faza de achizitie, cu finalitatea fixarii unei experiente. Aceasta achizitie (memorare) poate avea un caracter constient dar neintentionat, ca o achizitie incidentala. Fazei de achizitie ii urmeaza o faza de retinere a informatiilor.

Aceasta memorie de durata se pune in evidenta prin reactivarea si reactualizarea amintirilor.

Reactivarea s-ar exprima in trei genuri de conduita memoriala umana ca:

  • amintirile, care sint reconstituire a trecutului, o reproducere de raspunsuri achizitionate;
  • recunoasterea, care este o identificare de catre subject a reproducerii cu ce s-a inregistrat;
  • reinvatare, o reluare mult mai economicoasa, intr-un timp mult mai scurt a invatarii anterioare.

Cu privire la procesele si formele memoriei trebuie sa retinem:

  • 1. fiecare din formele memoriei sint necesare si utile, in functie de solicitarile si conditiile concrete;
  • 2. nu exista forme productive si neproductive ci inegal productive (se impune convertirea in valente pozitive);
  • 3. intre forme nu exista ruptura, ci o strinsa interactiune.

FACTORII SI LEGILE MEMORIEI

Factorii care conditioneaza o buna procesualitate a memoriei (mai usor sau mai greu, repede sau incet, consum mare sau mic de timp, eficienta crescuta sau scazuta) se pot imparti in trei categorii:

  • particularitatile materialului de memorat, adica conditii si factori care tin de structura informatiilor, de caracteristicile si modul de organizare a materialului de memorat:
  • caracteristicile ambiantei in care are loc memorarea sau reactualizarea, adaugind si conditiile de strategic si de tehnica a memorarii;
  • trasaturile psihofiziologice ale subiectului, sau conditii si factori ce tin de caracteristicile individului ca subiect, angajat in activitatile memorarii.

Legile memoriei se refera la corelatia dintre factorii memoriei: cu cit un factor influenteaza mai usor ori mai greu procesele memoriei.

Iata citiva factori incorporati in procesele psihice ale memoriei si in legile memoriei:

Natura materialului. Materialele intuitiv-senzoriale, verbal-semnificative se intiparesc si se reactualizeaza mai usor decit cele simbolic-abstracte sau verbal-nesemnificative (imaginile mai usor decit cuvintele, cuvintele asociaii mai usor decit cele izolate). Virsta modified aceasta legi tate, studentii reproducind mai usor cuvintele abstracte de cit imaginile intuitive.

Organizarea si omogenitatea materialului. Materialeli organizate, structurale logic, se retin mai bine decit celt neorganizate si nestructurate; cele omogene mai greu deci cele neomogene.

Volumul materialului. Materialul extins ca volum necesita un numar mare de repetitii; daca materialul de memo rat creste in progresie aritmetica, timpul de memorare creste in progresie geometrica.

Faniiliaritatea materialului. Materialele familiale subiec tului vor fi retinute si reactualizate mai usor.

Modul de prezentare a materialului (simultan, secven tial, serial). E mai dificila memorarea simultana decit cea seriala;

Locul ocupat de material in structura activitatii subiectului. Materialele care constituie mijloace de realizare a scopului sint mai bine retinute, daca au semnificatie pentru subiect;

Pozitia materialului in structura seriei. Inceputul si sfirsitul seriei se retine mai bine decit mijlocul.

Ambianta in care se prezinta stimulul (stimulatoare, inhibitoare, indiferenta). O ambianta facilitatoare stimuleaza memoria;

Starea generala a subiectului (odihna, oboseala, boala, sanatate, experienta anterioara, motivatie, atitudini, interese, inclinatii etc. asociati cu factorii de personalitate). Se retin mai usor materialele in acord cu atitudinile subiectului precum si materialele agreabile, iar cele dezagreabile mai bine decit cele indiferente.

Deci, analizind factorii, constatam ca memoria se conduce dupa o serie de legi.

Observatii asupra factorilor si legilor memoriei

Prin cunoasterea legilor se inlatura, contracareaza valentele negative ale memoriei. Fiecare individ OM trebuie sa-si asigure singur coincidenta factorilor eficienti, sa optimizeze materialul ca; volum, omogenitate, grad de structura si semnificatie.

Optimizarea functionalitatii memoriei (procese, forme, legi) pentru eficienta, se realizeaza prin modalitati si procedee actionale, prin anumite strategii si tehnici.

Intensificarea interactiunii dintre subiect si materialul de memorat, apelul la diverse mijloace de prelucrare a lui optiniizeaza procesele memoriei.

Citirea textului asociata cu un plan, functionarea, puncte inteligibile, asemanari si deosebiri etc. grabeste procesul de retinere.

Stabilirea unor repere, a unor puncte de sprijin, a unor mnemoscheme sau mediatori indica patentele memoriei. Nodul la batista, crestaturile de raboj, scrisul pictografic, asociatiile, sublinierea textelor, rezumatele, scheme grafice, stenograme, fotograme, imaginea interioara a unei scheme grafice (vad pagina sau vad sagetile unei scheme) usureaza memoria.

Mediatorii indeplinesc functia de aducere aminte, sint instrumente prin care omul pune stapinire pe propria lui conduita mnezica. Utilizarea lor premeditata si indelungata se soldeaza cu optimizarea capacitatilor mnezice.

In optimizarea memoriei nu este suficienta stabilirea scopurilor globale, generale, ci stabilirea scopruilor diferentiate.

Important este pentru cit timp si cit de precis trebuie sa memoram si care este ordinea (succesiunea) de memorare. Legea memoriei: memorarea pentru o anumita data, conditioneaza uitarea dupa trecerea acestei date.

Sistematizarea cunostintelor, a informatiilor, care trebuie insusite, invatate, memorate favorizeaza memorarea.

Sistemul motivational si atitudinal al individului afecteaza in egala masura capacitatile mnezice. Activarea lui are mare importanta. Trebuintele, motivele, interesele, aspiratiile individului asigura caracterul selectiv si trainicia memoriei. Senzatiile mai intense se retin mai bine.

Sint actiuni mnezice (procese) si actiuni cognitive (de curioastere), care combinate faciliteaza memorarea.

Cercetarile arata ca: se retin 10% din ceea ce citim; 20% din ceea ce auzitn; 30% din ceea ce vedem; 50% vedem si auzim in acelasi timp; 80% din ceea ce spunem; 90% din ceea ce spunem si facem in acelasi timp.

Cu cit actiunile cognitive sint mai complexe si productivitatea memoriei creste.

Este bine ca fiecare om sa foloseasca acel tip de memorie care-l avantajeaza.

Cele mai importante calitati ale memoriei sint:

  • Volumul memoriei (cantitatea de informatii, enciclopedii ambulante;
  • Elasticitatea, rnodalitatea si supletea memoriei (capacitatea de a acumula cunostinte noi, de a le evita pe cele vechi).
  • Rapiditatea intiparirii (cngramarea se realizeaza re pede, cu economie de timp, efort si repetitii);
  • Trainicia pastrarii (conservarea corecta a celor memorate pe o perioada indelungata de timp);
  • Exactitatea sau fidelitatea reactualizarii celor memo rate;
  • Promptitudinea reactualizarii (realizarea rapida a recunoasterii si rcproducerii, imediat dupa stimulare).

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.