Glioza

           

Definitie - Glioza reprezinta o reactie a tesutului cerebral la leziunea de orice natura, constand in proliferarea astrocitelor si care in final rezulta cu formarea cicatricei gliale. De cele mai multe ori glioza este o consecinta a leziunilor cerebrale traumatice, ischemice, demielinizante, tumorale si neurodegenerative. Glioza este analogul reactiei sistemice de aparare - fibroza.

Glioza este initiata de lezarea tesutului cerebral. Dat fiind ca orice leziune in majoritatea cazurilor inseamna pierderea tesutului cerebral functional (a neuronilor), prima intentie a procesului de glioza este umplerea golului format in tesutul cerebral. Aceasta se realizeaza in principal prin doua cai:

  • hipertrofia si migrarea astrocitelor (astroglioza) - hipertrofia astrocitelor este datorata in mare parte secretiei de proteina acidica fibrilara gliala (GFAP), o proteina cu functii importante in sinteza citoscheletului neuronal si expansiunea celulara prin formarea pseudopodelor. Anume formarea pseudopodelor determina formarea unei retele dense gliale constituite din excrescentele astrocitelor hipertrofiate. Recent a fost demonstrat in conditii experimentale faptul ca astrocitele care in conditii normale nu se divid, in cazul injuriei tisulare obtin capacitatea de proliferare, dand nastere astfel unei subpopulatii specifice pentru procesul de glioza - astrocitele reactive. Atat hipertrofia cat si proliferarea astrocitara are ca rezultat umplerea spatiului format de pierderea neuronala lezionala.
  • sinteza si secretia de componente ale matricei extracelulare. Printre moleculele secretate se numara laminina, fibronectina, tenescina C si proteoglicanii.
Un alt component al procesului de glioza este activarea microgliei. Microglia reprezinta analogul macrofagilor sistemici, fiind implicata in apararea locala nespecifica. Celulele microgliei se activeaza rapid in jurul focarului leziunii secretand cantitati importante de citokine, biolipide active, factori de coagulare si neurotrofici. Ca rezultat al secretiei acestor compusi are loc activarea si recrutarea fibroblastilor si celulelor endoteliale. Activarea acestor grupuri celulare duce nemijlocit la procesul de scleroza si respectiv angiogeneza. S-a estimat ca numarul de vase sanguine in regiunea de glioza este de 2 ori mai mare decat in tesutul cerebral normal.

Efectele pozitive ale gliozei

  • Restabilirea integritatii fizice si chimice a tesutului cerebral
  • Formarea unei bariere intre tesutul lezat si intact cu scop de prevenire a raspandirii infectiei sau leziunii celulare
  • Cicatricea gliala prin intermediul componentelor sale (substantele active secretetate) determina o ameliorare a vascularizarii, troficii si suportului metabolic al tesutului cerebral din focarul lezional.

Efectele negative ale gliozei

  • Prevenirea extinderii neuronale: dupa o leziune cerebrala ca regula neuronii tind sa-si extinda axonii pentru a forma noi conexiuni si a recupera functiile pierdute odata cu pierderea tesutului cerebral. Cicatricea gliala in acest caz are o influenta negativa asupra acestui proces, prin impiedicarea extinderii axonale atat fizic, tesutul gliotic fiind mai greu de penetrat, cat si chimic prin secretia de factori de inhibare a cresterii neuronale.
  • Inlocuirea tesutului cerebral cu tesut conjunctiv nefunctional. Aceasta poate fi explicatia sechelelor motorii sau de orice alta natura dupa o leziune cerebrala sau medulara. Aspectul dat poate fi o potentiala tinta terapeutica in leziunile medulare, in care modularea procesului de glioza ar putea lasa sanse pacientilor pentru o recuperare mai completa a functiilor pierdute.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!