/
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Toate articolele » Electroencefalografia, EEG

Electroencefalografia, EEG

           

Definitie - Electroencefalografia reprezinta inregistrarea potentialelor electrice sumare a activitatii spontane a neuronilor corticali cu ajutorul electrozilor aplicati pe scalp. Electroencefalografia in trecut era o metoda de diagnostic cu o aplicabilitate vasta. La moment EEG a fost inlocuita de metodele mai performante de diagnostic, tomografia computerizata (TC) si rezonanta magnetica nucleara (RMN). Cu toate acestea, electroencefalografia ramane a fi utilizata pe larg, in special in diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor, in monitorizarea activitatii cerebrale in timpul anesteziei si a pacientilor aflati in coma si in stabilirea mortii cerebrale.
  • Principiile metodei
  • Realizarea procedurii
  • Ritmuri normale
  • Anormalitati la EGG
  • Aplicatiile EEG

Principiile electroencefalografiei

Electroencefalografia inregistreaza curentii extracelulari corticali, formati din sumarea atat a potentialelor excitatoare cat si inhibitoare generate de neuroni. Sursa acestor potentiale o reprezinta neuronii corticali, odata ce campurile electrice scad odata cu patratul distantei de la suprafata corticala. Totusi, activitatea neuronilor corticali este influentata puternic de structurile subcorticale, si anume talamusul si formatiunea reticulata. Impulsurile de la aceste formatiuni, sunt responsabile pentru formarea paternurilor caracteristice observate la electroencefalografie.

Realizarea procedurii

Electroencefalografia se realizeaza ca regula la un pacient aflat cu ochii deschisi, fiind relaxat intr-un fotoliu comod sau culcat. Electrozii de argint, sub forma de discuri de 0,5 cm in diametru sunt atasati de scalp cu ajutorul unei substante adezive asa ca colodiu si a unei paste conductive (sau doar pasta conductiva). Prin conventie, electrozii sunt plasati la intervale de 10% sau 20% din circumferinta capului. Aceasta metoda este cunoscuta ca sistemul international 10-20. La o electroencefalografie standart, sunt aplicati 21 sau mai multi electrozi de suprafata. Electrozii plasati pe partea stanga a scalpului sunt notati cu numere impare iar cei plasati pe partea dreapta cu numere pare. Electrozii plasati pe linia medie sunt notati cu litera z de la "zero". Electrozii frontali sunt notati cu "F" ("Fp" reprezinta polii frontali), electrozii temporali cu "T", electrozii occipitali sunt notati cu litera "O", s.a.m.d.

Semnalele preluate de electrozi sunt amplificate in masura in care sa fie suficient de puternice pentru a devia trasorul cu cerneala, determinand trasarea unei linii ondulante pe o hartie care se misca cu o viteza de 3 cm/s. Ca regula se inregistreaza concomitent mai multe semnale din diferite regiuni ale boltii craniene. Traseele obtinute si reprezinta electroencefalograma. In ultimul timp, tot mai mult se utilizeaza electroencefalografia digitala, in care traseele sunt vizualizate pe ecranul monitorului si stocate in forma electronica.

Pe langa inregistrarea electroencefalografiei in repaos, se mai utilizeaza si cateva proceduri de activare, destinate a amplifica activitatea electrica corticala sau de a genera activitati electrice care nu sunt observate in mod normal in timpul repaosului.

  • Proba cu hiperventilare. Pacientul este rugat sa respire profund timp de 3 minute cu o frecventa aproximativa de 20/min. Hiperventilarea printr-un mecanism care inca urmeaza a fi elucidat poate determina aparitia activitatii epileptice specifice sau a altor anormalitati electrice la EEG.
  • Proba cu lumina. O sursa puternica de lumina oscilanta (un stroboscop) este plasata la aproximativ 30 de cm de ochii pacientului si este pusa sa oscileze cu o frecventa de la 1 la 20/s in timp ce pacientul tine ochii deschisi sau inchisi.
  • Proba cu somn. Electroencefalogradia este inregistrata in timp ce pacientului i se permite sa adoarma de sinestator sau cu ajutorul sedativelor. Somnul este extrem de util in evidentierea anormalitatilor, in special in caz de prezenta a epilepsiei de lob temporal sau altor tipuri de epilepsie.

Ritmuri normale

Ritmul α. In stare de veghe la o persoana normala relaxata se vor inregistra ritmuri EEG cu frecventa de 8-12 Hz (cicluri pe secunda), care sunt mai pronuntate in regiunile occipitale - ritmul α. Ritmul α este atenuat (sau abolit) la deschiderea ochilor, in timpul activitatii mentale si toropelii.

Ritmul β. Activitatea electrica cu o frecventa mai mare de 12 Hz (ritmul β) in mod normal este prezent in regiunile frontale, si poate fi pronuntata la pacientii care primesc barbiturice sau benzodiazepine.

Ritmurile cu frecvente mai mici de 8 Hz se impart in ritmuri δ (1-3 Hz) si ritmuri θ (4-7 Hz). Adultii in mod normal pot prezenta un numar redus de ritmuri θ in regiunile temporale; procentajul de ritmuri θ intercalate va creste dupa varsta de 60 de ani.

Ritmul δ nu este prezent in mod normal la adultii in stare de veghe insa apare in timpul somnului. Cantitatea si amplitudinea de ritmuri lente (θ si δ) la electroencefalografie coreleaza strans cu profunzimea somnului. Ritmurile lente sunt abundente pe electroencefalografiile nou-nascutilor si a copiilor de varsta frageda, insa acestea dispar progresiv odata cu maturizarea copilului.

Anormalitati EEG frecvente

Atenuarea difuza a activitatii electrice reprezinta cea mai frecventa anomalie EEG. Acest tablou este nespecific din punct de vedere etiologic si survine la pacientii cu encefalopatii de cauza diferita, inclusiv toxice, metabolice, anoxice si degenerative. Anomaliile structurale multiple deasemenea pot cauza o atenuare difuza activitatii electrice la electroencefalografie.

Atenuarea focala a activitatii electrice sugereaza o disfunctie parenchimatoasa localizata. La pacientii cu asa anomalii la electroencefalografie in 70% din cazuri se depisteaza o leziune focala la neuroimagistica. Atenuarea localizata poate fi observata si la pacientii cu tulburari epileptice focale, chiar si atunci cand nu se depisteaza o careva leziune. Atenuarea focala a voltajului la EEG ca regula indica o leziune localizata a substantei cenusii insa poate fi determinata si de colectiile lichidiene subdurale sau epidurale.

Undele trifazice reprezinta unde generalizate sincronizate bilateral survenind in pachete de scurta durata. Dupa cum o sugereaza denumirea, acestea ca regula au trei faze; a doua faza este pozitiva si ca regula cea mai proeminenta. Aproximativ 50% din pacientii cu unde trifazice prezinta encefalopatie hepatica iar restul au encefalopatii toxico-metabolice de alta origine.

Descarcarile epileptiforme reprezinta marca interictala a epilepsiei. Acestea se coreleaza strans cu tulburarile epileptice si nu sunt observate la adultii sanatosi. Diferite paternuri ale descarcarilor epileptiforme vor sugera diferite sindroame epileptice specifice, dupa cum urmeaza.

  • Descarile epileptiforme lateralizate periodice (PLED) ca regula indica prezenta unei leziuni cerebrale destructive acute. Descarcarile epileptice survin cu o frecventa de 1-2 Hz pe fonul unei activitati focale de fon lente sau atenuate. Intr-un studiu a circa 600 de pacienti cu PLED, infarcte cerebrale acute au survenit in 35% din cazuri, alte formatiuni de volum au cauzat 26% din tulburari, iar abcesele cerebrale, anoxia sau alte cauze variate au inclus restul cazurilor. Din punct de vedere clinic, PLED se asociaza cu convulsii, obnubilare si semne neurologice de focar.
  • Unde ascutite periodice generalizate, cunoscute ca spike-uri, tipic survin cu o frecventa de 0,5-1 Hz pe un fon atenuat. Acest patern este frecvent observat in cazul anoxiei cerebrale. El este deasemenea inregistrat la aproximativ 90% din pacientii cu maladia Creutzfeldt-Jakob.

Aplicatiile clinice ale electroencefalografiei

Electroencefalografia este utilizata in urmatoarele situatii:
  • In diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de alte stari convulsive (convulsiile psihogenice, sincopele, tulburarile extrapiramidale ale miscarii).
  • In diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metoda de diagnostic a encefalitei spongiforme subacute).
  • Ca test de stabilire a mortii cerebrale
  • In monitorizarea si pronosticul pacientilor comatosi
Monitorizarea electroencefalografica continua sau video-EEG este utilizata cu scop de:
  • Caracterizare a tipului accesului convulsiv pentru elucidarea diagnosticului sau ajustarea a tratamentului
  • Pentru elucidarea regiunii corticale de unde s-a initiat accesul epileptic, in vederea unei interventii chirurgicale ulterioare
  • Pentru monitorizarea unui status epileptic non-convulsiv

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.