Durerea

           

Definitie - Conform The International Association for the Study of Pain, durerea este definita ca o "experienta senzoriala si emotionala neplacuta datorata unei leziuni tisulare reale sau potentiale sau descrisa in termenii unei asemenea leziuni". Aceasta definitie recunoaste faptul ca durerea este o perceptie si nu o senzatie. Durerea este cea mai frecventa cauza a solicitarii asistentei medicale. Durerea este un simptom major in numeroase maladii si poate interfera semnificativ cu calitatea vietii persoanelor.

Tipuri de durere

Durerea acuta - aceasta poate fi intensa si de scurta durata si ca regula survine in cazul unei leziuni tisulare. Odata ce leziunea a fost vindecata durerea dispare.

Durerea cronica - are o durata mult mai mare decat cea acuta, o intensitate mai redusa si de multe ori persista si dupa disparitia leziunii tisulare. Durerea poate fi definita ca si cronica daca:

  • Durata acesteia depaseste cu cel putin 1 luna durata presupusa reiesind din natura maladiei sau leziunii
  • Apare si dispare pentru perioade de luni sau ani de zile.
  • Este asociata unei boli cronice (cancer, diabet, artrita, fibromialgia s.a.) sau unei leziuni care nu se vindeca.

Din punct de vedere patogenetic durerea se divide in nociceptiva si non-nociceptiva:

  • Durerea nociceptiva apare la stimularea receptorilor nociceptivi aflati in tesuturi si la randul sau este diferentiata in durerea viscerala si durerea somatica:

    Durerea somatica este perceputa pe suprafata tegumentelor, in articulatii, muschi, oase s.a. Durerea musculo-scheletala este o alta denumire a durerii somatice. Stimulii care provoaca durere somatica sunt stimulii termici (frig/caldura), vibratia, distensia, si alti stimuli mecanici. Stimulii chimici sunt o alta cauza a durerii somatice. Ischemia poate provoca durere somatica la nivelul musculaturii.

    Durerea viscerala are ca origine organele interne sau principalele cavitati interne (abdominala, toracica, pelviana). Nociceptorii localizati in aceste regiuni sunt sensibili la inflamatie, distensie si ischemie, acestea fiind principalele cauze ale durerii viscerale. Spre deosebire de durerea somatica, durerea viscerala este foarte dificil de localizat, fiind vaga si raspandita. Ca regula durerea viscerala se proiecteaza pe anumite regiuni tegumentare, zonele Zaharin-Head, iar durerea aparuta in aceste regiuni fiind numita durere referita.

  • Durerea non-nociceptiva se imparte in durere neuropata si durere simpatica:

    Durerea neuropata este datorata nu atat leziunii tisulare cat afectarii nemijlocite a cailor nociceptive in sistemul nervos central sau periferic. Durerea neuropata este simtita ca o senzatie de arsura, lancinanta, sau ca o hipersensibilitate la frig sau caldura. Cauzele cele mai frecvente sunt compresia nervului (in caz de tumori, in hernii de disc intervertebral sau in sindroamele de tunel), leziunea nemijlocita a nervului (in cazul diabetului zaharat) sau procesarea anormala a stimulilor nociceptivi in sistemul nervos central sau periferic.

    O varietate a durerii neuropate este durerea fantoma care este perceputa ca o durere in membrul amputat. Aceasta este datorata unor modificari structurale a nervilor proximal de nivelul amputarii insa pe care centrii corticali le interpreteaza ca provenind din membru. Ca regula senzatiile sunt diferite de cele simtite anterior amputarii. Cu timpul durerile fantoma dispar insa uneori persista. Masajul poate efectiv in alinarea durerilor fantoma insa uneori este necesar tratament medicamentos.

    Durerea simpatica este datorata unei leziuni a nervilor vegetativi survenita in urma unei fracturi sau leziuni a tesuturilor moi a membrelor. Durerea este extrem de pronuntata si se intensifica la orice miscare, astfel incat membrul afectat este imobilizat de catre pacient, aceasta cu timpul putand cauza anumite tulburari trofice, osteporoza, atrofie musculara.

Tratamentul durerii

De multe ori tratamentul durerii se realizeaza prin inlaturarea cauzei care a produs-o. Eliminarea inflamatiei, combaterea ischemiei, infectiei sau a compresiei nervoase de foarte multe ori duce la disparitia completa a durerii. Daca insa aceasta strategie nu este efectiva se recurge la tratament medicamentos. Analgeticele prin definitie fiind medicamente care inlatura durerea sunt efective in inlaturarea durerii nociceptive si mai putin efective in durerea neuropata, in care caz se va utiliza alte grupe de preparate (antidepresive, antiepileptice s.a.).

Analgeticele opioide

Aceste medicamente reprezinta cele mai potente analgetice si se utilizeaza in special in tratamentul durerii severe, cum ar fi durerea datorata cancerului, fracturilor sau arsurilor. Multe opioide sunt medicamente derivate si inrudite cu morfina. Tratamentul cu analgetice opioide se initiaza in doze mici care ulterior se majoreaza pana la reducerea durerilor sau aparitia efectelor adverse. Opioidele sunt mai efective daca sunt administrate fiecare 3-4 ore. Persoanele in varsta si sugarii, dat fiind sensibilitatea lor la aceste preparate, sunt tratati cu doze mai mici. Uneori opiodele sunt asociate cu analgeticele neopioide cum ar fi acetaminofenul. Odata ce intensitatea durerii scade se recomanda reducerea treptata a dozelor pana la schimbarea cu un analgetic neopioid atunci cand va fi posibil. Neajunsul major al acestor medicamente este posibilitatea de dezvoltare a dependentei, care impune restrangerea duratei tratamentului.

Analgeticele neopioide

Analgeticele neopioide numite si antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt utilizate in tratamentul durerii de intensitate medie si mica. Acestea nu provoaca dependenta si efectul acestora nu scade cu timpul. Deasemenea, AINS pe langa efectul analgetic mai reduc si inflamatia care frecvent acompaniaza si accentuiaza durerea. Principalele reactii adverse ale analgeticelor neopioide sunt efectele iritative asupra mucoasei tractului gastrointestinal si cresterea riscului de hemoragii.

Inhibitorii COX-2 sunt medicamente cu actiune selectiva asupra ciclooxigenazei-2, ceea ce le face mai putin predispuse la producerea de fecte adverse gastrointestinale care sunt determinate de inhibarea COX-1. In grupul acesta intra coxibii (rofecoxib, celecoxob).

Analgeticele adjuvante

Aceste medicamente sunt preparate care de obicei nu se utilizeaza in alevierea durerii insa sunt folosite pentru tratamentul unor tipuri specifice de durere cum ar fi durerea neuropata. Din acest grup fac parte antidepresantele (amitriptilina, desipramina, fluoxetina), anticonvulsivantele (gabapentina, pregabalina) si anestezicele (lidocaina).

Tratamentul nemedicamentos al durerii

Durerea poate raspunde si la unele masuri nemedicamentoase de tratament. Astfel, aplicarea de pungi cu gheata poate reduce durerea nociceptiva acuta.

Unele persoane pot beneficia de stimularea electrica nervoasa transcutanata (TENS) care consta in stimularea electrica locala cu ajutorul unor electrozi plasati pe tegument. TENS poate fi utilizata zilnic timp de minute sau ore. Stimularea nervoasa transcutanata s-a dovedit a fi eficienta in tratamentul durerii neuropate.

Ocazional durerea poate fi tratata prin intreruperea fizica a nervului responsabil pentru aparitia durerii. Aceasta se realizeaza prin injectarea de substanta caustica (fenol) in teaca nervului, prin congelarea acestuia (crioterapia) sau prin cauterizare. Aceste proceduri pot fi utile in tratamentul durerii faciale datorate nevralgiei trigeminale.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!