Depresie

           

Cauzele depresiei Factorii de risc ai depresiei Semne si simptome Diagnosticul depresiei Tratamentul depresiei

Depresia este problema medicala care poate cauza o varietate de simptome psihologice si fizice. Tristetea extrema este cel mai frecvent simptom al depresiei. Depresia poate fi distinsa de indispozitia si tristetea ocazionala dat fiind ca aceasta este persistenta si frecvent interfereaza cu activitatea de zi cu zi.

In trecut, depresia era o problema putin inteleasa si frecvent cauza o stigmatizare sociala nefavorabila. Totusi, depresia este o maladie frecventa; riscul de a suferi de un episod depresiv major la un moment dat al vietii este de 12% pentru barbati si de 25% din femei. Depresia poate afecta persoanele de orice varsta inclusiv copiii si persoanele senile.

Depresia este o maladie care poate fi vindecata. Psihoterapia, tratamentul medicamentos si alte metode de tratament pot alina simptomele si ajuta persoanele cu depresie de a se intoarce la un mod de viata normal. Tratamentul este cel mai productiv la persoanele care sunt deschise pentru ajutor si participa activ la tratament.

Cauzele depresiei

Cercetarile au contribuit la clarificarea substratului biologic complex al depresiei, totusi cauza exacta a acesteia este inca neclara. Studiile sugereaza ca depresia apare ca rezultat al dezechilibrului dintre neuromediatorii din creier, inclusiv serotonina, noradrenalina si dopamina. Acesti compusi chimici asigura comunicarea dintre celulele nervoase si joaca un rol esential in toate functiile cerebrale, printre care miscarea, senzatiile, memoria si emotiile. Faptul ca depresia reprezinta o tulburare biologica este suportat de rezultatele studiilor genetice si de raspunsul depresiei la tratamentul medicamentos si alte metode de tratament care altereaza nivelul neuromediatorilor din creier.

Factorii de risc ai depresiei

Cu toate ca orice persoana se poate imbolnavi de depresie, exista o serie de factori care crisc riscul de a dezvolta depresia, si printre acestea se numara:
  • Sexul feminin
  • Antecedente de depresie la unul din parinti, rude sau copii
  • Un episod anterior de depresie majora
Alti factori au fost definiti ca factori secundari (mai slabi) in dezvoltarea depresiei:
  • Istoricul de depresie la unul din membrii familiei intre care nu exista o relatie de rudenie.
  • Lipsa sprijinului social
  • Situatii de viata stresante
  • Abuzul curent de alcool si/sau droguri

Depresia si alte maladii

Multe persoane cu maladii cronice, la fel ca si unii pacienti cu maladii de scurta durata, pot avea simptome de depresie. Numarul pacientilor cu depresie este crescut in mod special printre cei cu patologii cerebrale (de ex. ictus, traumatism cranio-cerebral, maladia Parkinson), maladii cardiace, cancer si maladii care afecteaza sistemul imun (de ex. lupus eritematos de sistem).

Riscul de depresie nu este legat de careva maladii specifice sau de un anumit sistem de organe. Totusi, depresia poate inrautati rezultatele multor maladii, si chiar poate creste riscul de deces. Aceasta poate fi legat de faptul ca pacientii cu depresie sunt mai putin motivati sa urmeze regimul de tratament prescris, sa se prezinta la consultatiile medicale sau sa realizeze un careva plan de exercitii.

Din fericire, recunoasterea si tratamentul depresiei poate imbunatati constientizarea senzatiei de sanatate si de bunastare a pacientului si poate deasemenea creste interesul unei persoane de a avea grija de sine.

Simptomele si manifestarile depresiei

Tristetea excesiva este cel mai cunoscut simptom al depresiei, cu toate ca depresia poate cauza si multe alte simptome psihologice si fizice. Criteriul de baza al depresiei consta in aceea ca simptomele sunt persistente si interfereaza cu activitatea de zi cu zi si cu relatiile pacientului cu lumea.

Din nefericire, nu exista un simptom sau semn care ar servi ca marker al depresiei, si maladia uneori poate fi greu de identificat. De fapt, multe persoane nu recunosc ca ar fi depresate sau ca simptomele lor fizice (durerea, inapetenta sau insomnia) ar fi legate de depresie. Un studiu a demonstrat ca 29% din pacientii care viziteaza medicul pe motiv de simptome fizice au o tulburare depresiva sau anxioasa.

Mai jos vor fi discutate simptomele a trei tipuri de depresie (depresia majora, distimia si depresia atipica).

Depresia majora

Depresia majora este termenul medical care defineste depresia care include cel putin 5 din simptomele enumerate mai jos. O persoana poate avea o depresie majora usoara, moderata sau severa.
  • Tristetea pe toata durata zilei, insa mai accentuata dimineata
  • Scaderea marcata a placerii sau pierderea interesului pentru practic orice activitate
  • Cresterea sau scaderea semnificativa in greutate
  • Insomnia sau somnul excesiv
  • Miscarile agitate sau foarte incetinite
  • Fatigabilitatea sau lipsa energiei
  • Senzatia de umilire sau vinovatie
  • Scaderea concentrarii si neincrederea in sine
  • Ganduri repetate despre moarte sau suicid
Simptomele trebuie sa apara impreuna si sa persiste pentru cel putin 2 saptamani. Unul dintre simptome trebuie sa fie sau scaderea dispozitiei (tristetea) sau pierderea interesului.

Distimia

Distimia este o depresie usoara care persista pe o perioada lunga de timp. Ca regula distimia este diagnosticata atunci cand o persoana a avut simptome depresive pentru o perioada de cel putin 2 ani consecutiv. Cele mai frecvente simptome ale distimiei sunt absenta interesului sau placerii de la activitati, lipsa respectului fata de propria persoana si energia scazuta.

Depresia atipica

Depresia atipica este un tip frecvent de depresie. Persoanele cu depresie atipica au unele din manifestarile depresiei majore insa nu au 5 din cele 9 simptome necesare pentru diagnosticul de depresie majora. In schimb, aceste persoane frecvent prezinta simptome fizice pronuntate, inclusiv cresterea in greutate si tulburarea somnului, in special somnul excesiv.

Tulburarea afectiva sezonala

Tulburarea afectiva sezonala este o forma a depresiei majore simptomele careia variaza in dependenta de anotimp. Majoritatea pacientilor cu tulburare afectiva sezonala au episoade de depresie care debuteaza toamna si se prelungesc pana in iarna.

Tulburarea afectiva sezonala are cateva caracteristici:

  • Simptomele depresiei care apar regulat intr-o anumita perioada a anului (nefiind legata cu evenimentele stresante asociate de un anumit anotimp).
  • Remisia completa a depresiei (sau trecerea depresiei in manie) in celelalte perioade a anului.
  • Doua episoade de depresie in aceeasi perioada a anului timp de doi ani consecutivi, si lipsa depresiei in celelalte perioade.

Doliul

Doliul este o reactie normala la multe situatii, dupa moartea persoanei iubite, desfacerea unei relatii, pierderea serviciului, sanatatii sau independentei.

Doliul cauzat de moartea cuiva - Imediat dupa moarte, indiferent daca moartea a fost sau nu anticipata, supravietuitorii ca regula exprima sentimentul de intepenire, soc si negare a realitatii. Trairi intense de tristete, dor de cel decedat, frica de viitor, dezorganizare si gol interior frecvent apar in saptamanile de dupa deces.

Sunt frecvente "comportamentele de cautare", inclusiv halucinatii vizuale si auditive a persoanei decedate, si pot duce persoana indoliata spre frica de a-si iesi din minti. Disperarea si tristetea apar frecvent odata ce persoana intelege ca cel pierdut nu mai poate fi intors. Adesea se mai asociaza insomnia, dereglarile de apetit, agitatia, senzatia de apasare in piept, oftatul si extenuarea.

Aceste reactii ca regula sunt tranzitorii si dispar la peste 90% din oameni dupa 13 luni de la deces. Totusi, pierderile pot provoca depresia la unele persoane. Ca exemplu, de la 15 la 35 persoane care isi pierd sotul/sotia dezvolta depresia in anul urmator.

Unele persoane care sunt in doliu pot dezvolta doliul complicat (sau doliul traumatic), care este definit ca persistenta a cel putin 4 din sentimentele descrise mai jos pentru 6 luni sau mai mult:

  • Intepenire/detasare
  • Amaraciune
  • Sentimentul ca viata este goala fara cel pierdut
  • Refuzul de a accepta moartea celui pierdut
  • Sentimentul ca viitorul nu mai are nici un sens fara cel decedat
  • A fi ca pe ace sau agitat
  • Dificultatea de a avea incredere in altii din momentul decesului

Doliul versus depresia

Frecvent este greu de stabilit daca persoana care este in doliu mai sufera si de depresie. Pacientii care au sentimente de deznadejde, neajutorare, umilire si vinovatie la fel ca si simptome severe de doliu precoce pot suferi de depresie. Pacientii al caror doliu este complicat de depresie pot beneficia de pe urma unui antidepresant alaturi de psihoterapia individuala sau de grup. Psihoterapia in grupul de persoane indoliate poate fi in mod special utila pentru cei cu doliu si depresie. In contrast, persoanele doar cu doliu vor beneficia mai mult de pe urma psihoterapiei individuale.

Depresia bipolara

Persoanele cu tulburari bipolare (depresia maniacala) au perioade de manie (sentimente de bucurie excesiva, impulsivitate, iritabilitate sau irationalitate) sau hipomanie (o forma mai usoara de manie), alternate cu perioade de depresie majora. Persoanele cu tulburari bipolare pot avea un raspuns mai prost la antidepresante. Pentru tratamentul acestor persoane este necesara si implicarea psihiatrului.

Diagnosticul depresiei

Diagnosticul depresiei se bazeaza pe simptomele pacientului, durata simptomelor, si impactul acestor simptome asupra vietii pacientului. La moment, nu exista examinari paraclinice care ar identifica depresia, cu toate ca analizele de sange sunt frecvent realizate pentru a exclude alte maladii care ar putea cauza depresie (de exemplu hipotiroidismul).

Tratamentul depresiei

Depresia este o maladie care poate fi vindecata. Totusi, multe persoane refuza de a accepta diagnosticul de depresie si de a urma un tratament. Pacientul poate fi ingrijorat referitor la stigma sociala a depresiei si se poate simti incomod de a discuta despre aceasta problema cu familia sau prietenii. In plus, unele persoane nu inteleg ca simptomele fizice asa ca durerile, oboseala si tulburarile de somn pot fi cauzate de depresie.

Din fericire, tratamentul precoce scurteaza durata maladiei, reduce probabilitatea simptomelor persistente si a recidivelor.

Tratamentul depresiei poate include psihoterapia, tratamentul medicamentos sau combinatii ale acestor metode de tratament. In multe cazuri, depresia poate fi tratata de catre un medic de familie.

Prevenirea suicidului

Suicidul este o consecinta tragica a depresiei care poate fi evitata. Daca medicul suspecta ca sunteti depresat, acesta va incerca sa afle daca aveti ganduri despre suicid. Este absolut imperativ de a comunica medicului despre aceste ganduri. Daca suspectati ca dumneavoastra sau una din persoanele pe care le cunoasteti este sub riscul de a-si dauna siesi sau celor din jur, este necesar de a intreprinde una din urmatoarele:
  • Apelati un specialist medical pentru un sfat sau o consultatie de urgenta
  • Duceti acea persoana la serviciul de urgenta din localitatea dumneavoastra
Persoana care este sub risc imediat de a realiza un act suicidal necesita examinare de urgenta si tratament al depresiei cat mai prompt (daca depresia a precipitat gandurile suicidale). Aceasta poate include spitalizarea, tratamentul medicamentos si terapia intensiva.

Antidepresantele versus psihoterapia

Persoanele cu depresie severa ca regula necesita unul sau mai multe medicamente antidepresante pentru a reduce simptomele, uneori asociate cu psihoterapia. Tratamentul combinat (psihoterapia si antidepresantele) poate fi extrem de util pentru cei care sufera de depresie severa sau pentru cei cu depresie recurenta. Depresia usoara poate fi tratata sau cu antidepresante sau prin psihoterapie. Nu exista careva indicii care ar prezice eficacitatea fiecarei metode in parte la o persoana anumita.

Psihoterapia pentru depresie

Psihoterapia este o metoda de tratament in timpul careia pacientul comunica [medicului] sentimentele, relatiile si grijile sale. In timpul psihoterapiei, pacientul si psihoterapeutul pot discuta despe caile alternative de a gandi si a simti anumite situatii, ceea ce frecvent ajuta pacientul sa faca fata simptomelor depresive, sa-si imbunatateasca abilitatile sociale si sa-si recapete increderea in sine.

Exista cateva tipuri de psihoterapie. Sedintele de psihoterapie ca regula se realizeaza in oficiul medicului odata pe saptamana si dureaza de la 30 de minute pana la 1 ora. In etapele initiale ale tratamentului pot fi necesare 2 sau mai multe sedinte pe saptamana. Odata cu prelaungirea tratamentului, frecventa sedintelor poate fi redusa la una pe saptamana sau una la doua saptamani. Regimul optimal va fi stabilit doar prin conlucrarea dintre medic si pacient.

Sedintele initiale de psihoterapie frecvent sunt tintite spre a intelege ce anume va provoaca simptomele depresive. Cu toate ca psihoterapia poate ameliora simptomele depresiei dupa 2-3 saptamani, beneficiul maxim poate fi atins uneori dupa 10 sau mai multe saptamani.

Psihoterapia poate fi realizata de un specialist licentiat in psihoterapie, printre care pot fi atat medicii psihiatri, neurologi, psihologi cat si lucratori sociali.

Persoanele cu depresie severa si cei care prezinta risc de suicid frecvent sunt spitalizati in sectiile de psihiatrie pentru o perioada scurta de timp. In timpul spitalizarii, persoanei ca regula i se ajusteaza o schema de tratament. Sunt incurajate si alte metode de tratament asa ca terapia in grup si exercitiile fizice.

Medicamentele antidepresante

Tratamentul cu antidepresante ajuta la restabilirea balantei dintre neuromediatorii cerebrali. Sunt cateva clase de medicamente antidepresante capabile sa elimine efectiv simptomele depresiei.

Timpul necesar pentru aparitia efectului - Unele persoane simt o ameliorare dupa 2 saptamani de tratament, insa pentru majoritatea pacientilor efectul deplin este resimtit deabia la saptamana a 4-a sau a 6-a. In timpul primelor cateva saptamani, doza este crescuta treptat. Pacientul de obicei se prezinta la medic odata in saptamana sau odata la 2 saptamani pentru prima luna de tratament, dupa care frecventa vizitelor poate fi scazuta.

Dupa 6-8 saptamani de la initierea tratamentului poate fi posibil de a aprecia efectul terapiei cu antidepresante. Daca simptomele au scazut cat de putin in acest timp, doza medicamentului poate fi crescuta sau adaugat un al doilea medicament. Daca insa nu se observa nici o schimbare, poate fi recomandat un alt antidepresant.

Durata - In cele mai dese cazuri, tratamentul cu antidepresante este recomandat pentru cel putin 6-9 luni. Durata acestei perioade insa poate varia considerabil in dependenta de situatia concreta. Decizia de a intrerupe tratamentul trebuie luata de catre medic si pacient impreuna.

Pacientii care au dezvoltat depresia ca rezultat al unui stres puternic sau pierderii cuiva, trebuie sa urmeze tratamentul cu antidepresante pana cand raspunsul emotional la acel eveniment a fost complet inlaturat.

Atunci cand se decide de a intrerupe tratamentul cu antidepresante, oprirea trebuie facuta gradual, dozele fiind scazute pe o perioada de la 2 la 4 saptamani, pentru a preveni aparitia efectelor adverse legate de sistarea brusca a administrarii medicamentului. Asemenea efecte adverse includ tremorul, ametelile, greata, fatigabilitea, durerile musculare, frisoane, anxietatea, iritabilitatea. Cu toate ca aceste simptome nu sunt periculoase si ca regula dispar dupa o perioada de la 1 la 2 saptamani, acestea pot fi extrem de neplacute si stresante pentru pacient.

La persoanele cu depresie majora este foarte probabila recidiva depresiei dupa stoparea tratamentului, deaceea uneori este recomandat un tratament de o durata mai lunga.

Tratamentul de mentinere

Tratamentul antidepresant de mentinere poate fi util la pacientii care prezinta risc de recidiva a depresiei. Un studiu a demonstrat ca circa 37% din pacientii care au intrerupt tratamentul cu antidepresante, au avut o recidiva in anul urmator. Tratamentul de mentinere poate avea o durata nelimitata, in dependenta de situatia concreta.

Tratamentul cu alte medicamente

La unele persoane depresia este insotita de alte simptome psihice cum ar fi atacurile de panica sau mania. Medicii in aceste situatii pot recomanda un tratament combinat dintre un antidepresant si unul sau mai multe antipsihotice, anxiolitice sau antiepileptice.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved