Ixodide, capuse

           

Autor: Laura SMOCHINA

 

 

Sistematica Raspandirea capuselor ixodide Morfologia Nutritia si parazitismul Infectarea Bolile transmise de capusele ixodide


Capusele ixodide sunt artropode chelicerate , familia Ixodidae cuprinzind cei mai mari reprezentanti ai subclasei Acari (Acarina). Dimensiunile formelor adulte pot constitui in dependenta de gradul de saturare cu singe de la citiva milimetri pina la 2-3 cm.

 

 

Sistematica

Increngatura Athropoda, Subincrengatura Chelicerata, Clasa Arachnnida, Subclasa Acarina, Supraordinul Parasitiformes, Ordinul Ixodida, Familia Ixodidae;

Raspindirea capuselor ixodide

Capusele ixodide sunt raspindite pe toate continentele si zonele climatice. Un numar si o diversitate mai mare se atesta in zonele tropicale si subtropicale, dar se intilnesc si pe alte latitudini geografice. De exemplu Ixodes uriae, paraziteaza pasarile marine de pe insulele arctice. Unele specii precum Ixodes acutitarsus pot fi intilnite chiar la altitudini mari (ghetarii din Himalaya). Astfel capusele ixodide pot fi considerate un grup cosmopolit, raspindit pe toate continentele si in cele mai variate conditii climatice. Din punct de vedere al raspindirii capuselor in acea perioada a ciclului de viata in care acestea nu se afla pe corpul gazdei, acestea pot fi divizate in nidicole (lat. “nidus” - cuib) si capusele intilnite in locurile libere. In conluzie putem afirma ca capusele ixodide pot fi intilnite practic oriunde acestea pot gasi gazde potrivite si in conditii favorabile de realizarea a ciclului vital.

Morfologia

Capusele ixodide flaminde au, de obicei, un corp puternic aplatisat de forma elipsoidala, cele saturate cu singe isi maresc evident dimensiunile corpului si capata forma unui ou sau picaturi.

Spre deosebire de alte artropode corpul capuselor ixodide pierde practic in totalitate segemntarea, acesta fiind divizat in gnatosoma si idiosoma. Aceasta divizare a aparut in mod secundar si nu corespunde segmentelor. Gnatosoma ixodidelor(capul propriu-zis) este formata dintr-o portiune a acronului si primele 2 segmente ce poarta chelicerele si pedipalpii. Trompa (hipostoma) reprezinta o structura complexa, care contribuie la distrugera tegumentului si ingerarea singelui gazdei.



Fig.1: Ixodes ricinus

Idiosoma este constituita din celelalte segmente ale corpului si acea parte a acronului pe care se dezvolta ochii. Idiosoma este acoperita de o cuticula elastica. Pentru aceasta familie este specific un dimorfism sexual bine pronuntat(fig.1). Idiosoma femelelor este acoperita in mare parte de o cuticula elastica (alloscutum) si doar in partea anterioara, linga gnatosoma se afla o portiune mica chitinizata numita scutum (proterosoma). Cuticula masculilor este mai mica comparativ cu cea a femelelor si poarta sclerite mari. Astfel acest scutum acopera practic toata partea dorsala, lasind doar o mica portiune de cuticula elastica pe marginea corpului.

Organele de simt ale capuselor ixodide sunt dispuse pe toata suprafata corpului. Cele mai numeroase fiind chetii uniti mobil cu cuticula. Printre chetii obisnuiti se intilnesc si cheti de lungime mai mica, carora li se atribuie functia termoreceptoare. De asemena sunt variati si chemoreceptorii, perceperea stimulilor gustativi se realizaeaza cu ajutorul unor cheti subtiri specifici situati pe partea distala a pedipalpilor si pe primele perechi de membre.

Nutritia si parazitismul

Toate capusele ixodide sunt ectoparaziti hematofagi. Ingerarea de singe este o conditie obligatorie fara de care este imposibila reproducerea si dezvoltarea capuselor.

Ciclul de dezvoltare a capuselor este constituit din 4 stadii de dezvoltare: I - ou, II - larva, III - nimfa, IV - imago. Din ou eclozeaza larvele ce seamana cu formele adulte, dar de dimensiuni mai mici (uneori microscopice) si poseda doar 3 perechi de membere (fig.2). Pentru a trece in al III-lea stadiu - nimfa, larva trebuie sa se alimenteze cu singe. Nimfa poseda deja 4 perechi de membre , dar lipseste orificiul genital. Nimfa este hematofaga de asemenea si consuma o noua portie de singe pentru a se transforma in capusa adulta apta pentru reproducere. Pauzele intre doua ingerari de hrana pot fi foarte indelungate (de la cateva saptamini pina la cativa ani).



Fig.2: Femela Ixodes ricinus fixata de corpul gazdei.

Reproducerea capuselor se afla intr-o strinsa legatura cu nutritia. Pentru capusele ixodide cat si pentru alti hematofagi este specifica presenta ciclului gonotrofic, care presupune perioada dintre doua acte de alimentare intre care si se realizeaza reproducerea parazitilor. Ingerarea de catre femela a unei anumite portii de singe asigura formarea si dezvoltarea si depunerea unei anumite cantitati de oua. Astfel se realizeaza o dependenta strinsa intre procesul de dezvoltare a oualelor si procesul de ingerare si digerare a singelui. O noua depunere a oualelor este posibila doar dupa o alimentare repetata.

Nutritia capuselor ixodide este un process complicat, care este insotit de anumite modificari morfologice si fiziologice considerabile, care implica nu doar sistemul digestiv, dar practic intregul organism al parazitului. Spre deosebire de alte capuse pentru reprezentantii familiei Ixodidae este specifica o nutritie indelungata (uneori pina la 15-20 zile). In legatura cu aceasta le este characteristic un mod specific de fixare pe gazda si de ingerare a singelui. Dupa lezarea tegumentului gazdei cu ajutorul chelicerelor, din hipostoma se elimina un secret salivar specific, ce nu poseda activitate digestiva. Acesta se solidifica rapid in jurul hipostomei avind rol de cimentare( fig.3), astfel se asigura o fixare puternica de corpul gazdei. In locul introducerii hipostomei se atesta lezarea capilarelor mici, in rana se introduce o noua portie de secret salivar, fapt ce determina formarea in jurul hipostomei a unui focar necrotic. Noua portie de secret salivar introdusa in plaga are rol digestiv spre deosebire de prima, contine o cantitate mare de anticoagulanti si provoaca hemoliza singelui. In zona necrotica se formeaza o cavitate intratisulara umpluta cu un lichid constituit din limfa, un numar mare de leucocite, celulele tesutului lezat si singe. Ulterior, insa pe masura distrugerii unor noi vase, patrunderea singelui in focarul necrotic se mareste si aceasta domina in ratia alimentara a parazitului.



Fig.3: Stadiile de dezvoltarea la Scapularis dolan.

Ca depozit de baza pentru singele ingerat serveste portiunea anterioara a intestinului mediu, care este divizata in sectorul central - stomacul si excrescentele laterale ? diverticule. Odata cu patrunderea singelui in lumenul intestinului mediu, peretii acestuia se ingusteaza puternic pina cind acestia capata aspectul unei membrane celulare subtiri. Baza trofica a capuselor ixodide este constituita de hemoglobina care patrunde odata cu singele. Digerarea ei definitiva are loc indeosebi in diverticule. Se utilizeaza doar partea proteica a hemoglobinei (globina), hemul nefiind supus digerarii. Cu ajutorul organelor osmoreglatorii din singe se elimina o cantitate mare de apa si saruri neutilizate de catre capuse.

Infectarea

Pentru capusele ixodide ciclul de dezvoltare decurge cu schimbarea gazdelor(pina la 3). De regula larvele si nimfele ataca vertebratele mici ? sopirle, rozatoare, pasari; formele adulte paraziteaza pe animale mai mari ? copitate domestic si salbatice, caini, vulpi, iepuri etc. Ciclul complicat de dezvoltare este extrem de important in transmiterea unor boli, acesta determina schimbarea gazdelor indepartate ecologic. Transmiterea unei game variate de boli se realizeaza de la un stadiu de dezvoltare la altul (respectiv cu schimbarea gazdelor), de asemenea bolile pot fi transmise si de la femela infetata oualor, din generatie in generatie.

Bolile transmise de capusele ixodide

Importanta practica capusele ixodide o au in calitate de vectori ai unor boli ale omului si animalelor domestice. Majoritatea bolilor au ca agenti patogeni diverse grupe de microorganisme: virusi, bacterii (spirochete, ricketsii, etc.), si reprezinta zoonoze sau antropozoonoze cu focare naturale.

Dintre bolile virale cea mai raspindita este encefalita acariana. Aceasta boala este provoata de un complex de virusi inruditi, raspinditi in Europa si Asia si mai putin America. Vectorii de baza ai virusului sunt capusele genului Ixodes, I. ricinus, I.persulcatus etc. De asemenaca vectori ai encefalitei servesc si capusele genului Dermacentor si Hyalomma.

Una dintre cele mai raspindite boli bacteriene transmise de catre capusele ixodide este tularemia, agentul patogen fiind Francisella tularensis , destul de raspindit in tarile emisferei nordice. Vectorii cei mai efectivi ai acestui agent patogen sunt capusele genului Dermacentor. Infectarea animalelor vertebrate se realizeaza atit in mod inoculativ cit si contaminativ - un numar considerabil de bacterii fiind eliminate in mediul extern odata cu fecalele si lichidul excretat de catre organele osmoreglatorii.

De asemena, importanta practica ca vectori ai febrei butonoase (Rickettsia conori) o au capusele genului Rhipicephalus, Haemophysalisetc. Vectorii boreliozei sau bolii Lyme (Borelia burgdorferi) sunt capusele Ixodes scapularis, Ixodes sperculatus etc.

Nomenclatura


A fost util articolul?


Comentarii 0

Adauga un comentariu


Toate materialele publicate pe site-ul Actinmed au un caracter didactic si nu inlocuiesc decizia profesionistilor in domeniul sanatatii. In caz daca observati simptome descrise in articolele publicate pe site va rugam sa va adresati medicului.
Contacte Harta site
© 2016-2017, All rights reserved
Urmareste-ne pe Facebook!